„Machine of desire” 2016

27.05.2016

Corespondență specială de la delegația UAR la deschiderea pentru presă a Bienalei de Arhitectură de la Veneția.

Delegația UAR este formată din prof. dr. arh. Nicolae Lascu, vicepreședinte UAR Cultură, și arh. Monica Lotreanu, Redactor Șef Revista Arhitectura.

Vă reamintim că Uniunea Arhitecților din România împreună cu Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Cultural Român, au organizat un concurs național pentru selectarea proiectului care va reprezenta România la cea de-a 15-a ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură - la Biennale di Venezia.

Proiectul selectat de juriu este „Selfie Automaton" (Autori: Tiberiu Bucșa, Gál Orsolya, Stathis Markopoulos, Adrian Arama, Oana Matei și Andrei Durloi).

Expoziția Internatională de Arhitectură - La Biennale di Venezia, se desfășoară între 28 mai și 27 noiembrie 2016.

Presa internațională – 2900 de jurnaliști acreditați!!! – a fost răsfățată pe durata unei vernice della biennale de două zile. Răsfățul a fost spectacolul oferit în premieră pentru ochii curioși, mintea iscoditoare și „dispozițiile” noastre critice.

Primul act:

Conferința de presă a fost organizată în sala Teatro Piccolo Arsenale, plină „ochi” de jurnaliști cu broșuri, laptopuri și blițuri, în 26 mai, ora 11.00. La masa vorbitorilor s-au așezat doar cei doi protagoniști ai bienalei: Paolo Baratta, președintele Bienalei de la Veneția, și mult așteptatul (în a se dezvălui) arhitect Alejandro Aravena, primul comisar al bienalei de arhitectură provenind din America latină. La microfon a fost invitată și Rebecca Irvin,care a vorbit din partea sponsorului exclusiv al bienalei, ROLEX.

În astfel de conferințe ne așteptăm la o bună doză de platitudini, parțial conținute în fraze frumoase, tipărite în comunicate de presă. Așa că, pentru cititorii noștri exigenți, voi sintetiza spuse care, presupun, vor crea niște linii de vizibilitate și înțelegere a expozițiilor cuprinse în bienală.

Baratta a denumit bienala o „machine of desire” anticipând probabil așteptările vizitatorilor și profesioniștilor față de tema cu implicații socio-politice „Reporting from the front”. Dincolo de metafora deleuze-guattariană aproape evidentă, Baratta a schimbat apoi sensul discuției precizând ambițiile expoziției: e nevoie de o arhitectură a minții deschise (open mind architecture). „Bienala din acest an vorbește limba urgenței și speranței.”

Președintele a subliniat pentru presă trei expoziții speciale organizate cu partenerii bienalei:

Reporting from Marghera and other Waterfronts, curatoriată de dr. urb. Stefano Recalcati, un subiect cu implicații în economia și în egală măsură prezervarea Veneției, Report from the Cities: Conflict of an urban age, un proiect important în anticiparea conferinței ONU din acest an, în Quito, Habitat III, și A World of Fragile Parts, un pavilion de arte aplicate la Sale d’Armi din Arsenale organizat împreună cu Victoria and Albert Museum din Londra.

Alejandro Aravena și-a proiectat la lansarea programului său curatorial pentru această Bienală internațională de arhitectură un demers al arhitectului activist, interpretat destul de convențional de public ca fiind unul de sorginte stângistă. La conferința de presă a afirmat însă destul de limpede că nu a dorit ca expozițiile să caricaturizeze tema Reporting from the front prin etalarea accentuată a precarității resurselor, a neputinței și dezarmării arhitecților, a sărăciei unor comunități... Expoziția generală va fi despre mijloace inteligente ale arhitecților practicieni, în dialog cu decidenții și beneficiarii finali ai arhitecturii și proiectelor urbane. A dorit să arate că, cu cât sunt resursele mai precare, intervențiile mai locale și mai mici și constrângerile mai mari, cu atât e reclamată nevoia de calitate a arhitecturii , de idei și instrumente inteligente și adaptate ale profesioniștilor.

Răspunzând la o întrebare din public, Aravena a punctat ferm că bienala trebuie dovedească gândirea și căutările arhitecților care trebuie să dea un sens nou analizei resurselor și mijloacelor de intervenție în orașe. A atacat arhitectura birourilor corporatiste care masifică și uniformizează producția de arhitectură abdicând de la un mod de a lucra aplicat, profund, ingenios cu geografia și oamenii locului.

Să fi fost oare astfel perceput atelierul lui Tadao Ando în expunerea de la Expoziția Reporting from the front Arsenale a proiectului de restaurare și modernizare complexului monumental Punto della Dogana (vechea vamă a Veneției), aflat vizavi de San Marco, peste canal, lângă Santa Maria della Salute, un loc emblematic al imagisticii venețiene? Imediat după deschiderea expoziției, cineva a lipit un manifest A4: „Venezia NON e in vendita. NO agli obelischi di Tadao Ando a Punta della Dogana!”. Poate că Veneția reactivă, Veneția în căutare de soluții arhitecturale noi e un subiect foarte proaspăt al Bienalei de Arhitectură din acest an!