G. M. Cantacuzino – între tradiție și modernism
Vineri, 7 octombrie, celebrăm atitudinea clasică și particularitatea limbajului modernist a arhitectului G.M. Cantacuzino, cu ocazia lansării volumului George Matei Cantacuzino. Modernismul Hibrid, în prezența autorului Dan Teodorovici. Vă așteptăm începând de la ora 18.00, la Centrul de Cultură Arhitecturală al UAR, din strada Jean-Louis Calderon 48.
Volumul George Matei Cantacuzino. Modernismul Hibrid situează opera și atitudinea acestui arhitect într-un larg context arhitectural, cultural, economic și politic din România și Europa. În propria sa operă arhitecturală, el a fost preocupat, pe de o parte, de palladianism și, pe de altă parte, de încercări de sinteză între modernism, tradiția arhitecturii din România și clasicism.
„George Matei Cantacuzino (1899-1960) se naște și copilărește la Viena, unde învață româna, franceza, germana; este educat la Montreux, București, Paris. Figura importantă a Modernismului din România anilor 1930, este profesor de istorie și teorie a arhitecturii din București, fiind și astăzi considerat unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai arhitecturii din România. Este primul corespondent român al revistei L’Architecture d’Aujourd’hui (1934-36); membru corespondent onorific al RIBA (1938); cetățean de onoare al orașului New York (1939 - împreună cu Octav Doicescu), arhitect-șef al CFR-ului, om politic liberal. Denigrând fascismul și, apoi, comunismul, este întemnițat (1940-41, 1948-1954) și declarat inamic al poporului. Ultimii ani de viață îi petrece la Iași ca arhitect neoficial al Mitropoliei Moldovei (1957-1960).
Volumul monografic George Matei Cantacuzino. Modernismul Hibrid are trei părți: o biografie intelectuală, un studiu despre atitudinea clasică a arhitectului și o anexă. Aceasta cuprinde o listă cu lucrările de arhitectură și urbanism, câteva eseuri, reproduceri de picturi și acuarele, cât și o listă cu lucrările arhitectului.
Dan Teodorovici propune în acest volum o amplă schiță a familiei artistice și intelectuale a arhitectului: de la Vitruviu via Andrea Palladio și Karl Friedrich Schinkel la Auguste Perret și Adolf Loos; de la Heinrich Wölfflin, Jean Cocteau și Georges Gromort la Rudolf Wittkower și Sir Ernst Gombrich; de la Plotin via Henri Bergson la Ludwig Wittgenstein și Albert Camus; de la Michel de Montaigne via Johann Wolfgang von Goethe la Rainer Maria Rilke, Paul Valéry și T. S. Eliot. Această cale de a descoperi „the springs that feed the river of his thought” apare cu atât mai legitimă cu cât arhitectul însuși o menționează într-o scrisoare, din 1958, către fiica sa Marie-Lyse: „Fiecare dintre noi, de altfel, își creează Parnas-ul, familia lui spirituală, singura familie pe care ne-o alegem… sau totuși, cine știe, poate că ei ne aleg pe noi… acești prieteni situați în afară de timp”.
Dan Teodorovici, născut la Brașov în 1972, este arhitect și curator. Trăiește și lucrează în Stuttgart/Germania. A studiat arhitectura și urbanismul la Universitatea Stuttgart (1993-2000), unde a fost asistent la catedra de urbanism (2003-2009). În 2010 a susținut teza de doctorat G. M. Cantacuzino – Dialogik zwischen Tradition und Moderne, care a fost apreciată cu calificativul Summa cum laude.
