Proiect de diplomă - Un altfel de muzeu

stud.-arh. Andrei Puică

Universitatea Politehnica Timișoara,

Facultatea de Arhitectură, 2015

Tema lucrării de față constă într-un proces de strămutare a mai multor case părăsite într-o hală industrială refuncționalizată. Scopul este acela de a asigura un spațiu în care casele pot fi depozitate temporar pentru a putea fi studiate, restaurate și salvate.

Strămutarea caselor se va efectua prin intermediul unor căi de transport feroviare și rutiere. Această strămutare va fi percepută precum un „happening”. Drept urmare, traseele pe care vor fi transportate casele nu vor fi alese întâmplător, ci vor avea în spate o întreagă strategie. Se vor alege acele căi care vor trece prin anumite așezări rurale mai puțin vizitate, cu scopul de a le salva sau de a îndrepta atenția înspre ele. Putem spune că satele vor trece și ele printr-un proces de restaurare, devenind puncte de staționare intermediare, în acest sistem.

Bineînțeles, se vor organiza mici festivaluri de punere în valoare a momentului de staționare a caselor. Acest „happening” lansează oportunitatea de a restaura sau a recicla diverse mijloace de transport.

Staționarea finală în acest sistem se va face într-o hală industrială de dimensiuni foarte mari, mai exact hala de la UMT. Aceasta va trece și ea printr-un proces de restaurare și refuncționalizare, devenind un spațiu de depozitare pentru casele părăsite. Precum o bibliotecă cu multe rafturi, așa va fi organizată și hala în interior, prin intermediul unor structuri metalice independente, înfățișând niște platforme pe mai multe niveluri, pe care vor fi așezate casele. În hală, se vor efectua studii pe acele case. Acestea vor fi restaurate, refuncționalizate, readaptate sau, în ultimă instanță, vor deveni niște exponate. Casele vor putea fi reinserate în cadrul lor natural sau în altul mai bun.

Astfel, hala devine atât laborator, cât și muzeu. Un altfel de muzeu, care reflectă situația curentă cu care se confruntă aceste arhitecturi rătăcite, folosind o imagine industrială cu un mesaj puternic în spate. Spre deosebire de acele muzee în aer liber, care au o atitudine superficială față de situația caselor sau obiectelor de patrimoniu (casele aduse devin niște exponate deloc interactive, cu câteva excepții), acest muzeu, de tip hală, are un caracter interactiv, căutând totodată un diagnostic, un remediu și o soluție. Se schimbă modul în care este percepută restaurarea.

Proiectul se dezvoltă pe două planuri: unul reprezintă lumea reală de care aparțin hala și casele abandonate, iar al doilea reprezintă lumea fantastică unde casele sunt înlocuite de niște făpturi denumite „miorițe”. Deși cele două dimensiuni, la prima vedere, par a fi paralele, parcurgând proiectul, constatăm că sunt, de fapt, interdependente. La capătul unei dimensiuni se află cealaltă și invers.

Explicitarea proiectului de diplomă utilizează un storyboard care explică, atât în scris, cât și grafic – benzi desenate – acțiunile constituite într-un veritabil scenariu al muzeului.

îndrumător: arh. Bogdan Demetrescu