Reconstrucția ecologică a zonelor umede – promisiunea unui viitor

 

Text: WWF-România

Una dintre cele mai vechi și mai respectate organizații de mediu din lume, WWF, face în România, de ani buni, proiecte de reconstrucție ecologică a zonelor umede. Ce sunt aceste reconstrucții și la ce folosesc?

 

 

N-am început de ieri-de azi. Suntem implicați de 30 de ani în proiecte de reconstrucție ecologică a zonelor umede din România.

Am început prin 1993, când am fost parteneri într-un proiect pilot de reabilitare a polderelor agricole Babina (2.200 de hectare) și Cernovca (1.580 de hectare) din Delta Dunării. Întreaga suprafață a fost reconectată la sistemul deltaic, iar de asta au beneficiat peștii, care au regăsit acolo un habitat și un loc de reproducere, păsările, care au recâștigat un loc de odihnă și hrănire, dar și oamenii locului.

Au urmat apoi proiectele de la Fusea, pe lunca mijlocie a Argeșului, într-un fostă carieră, unde am îmbunătățit condițiile ecologice pentru specii, Balta Geraiului, unde am restabilit regimul hidrologic pe 1.000 de hectare, lucru benefic pentru condițiile de cuibărit ale raței roșii și ale cormoranului pitic și, în ultimii ani, Mahmudia și Gârla Mare.

Ce înseamnă reconstrucția ecologică pentru noi? E vorba despre refacerea ecosistemelor acvatice din lunca și Delta Dunării, în special în zonele în care utilizarea terenurilor este ineficientă din punct de vedere economic. „Reconstrucția ecologică” e un termen științific, folosit astăzi în medii foarte diverse (nu doar în vocabularul nostru, al activiștilor de mediu, ci și în cel al guvernelor sau al Comisiei Europene, de exemplu). Este un proces prin care se reface un ecosistem degradat, deteriorat sau distrus - poate fi vorba despre renaturare în zonele afectate de activități extractive sau de poluare, dar și reintroducerea unor specii sau revigorarea unor habitate în zonele în care suprafețele ocupate sau mărimea populațiilor a fost semnificativ redusă de acțiunile umane.

În cazul zonelor umede (lunci, mlaștini, delte), reconstrucția ecologică ajută la diminuarea riscurilor la inundații și secetă, la diversificarea surselor de hrană și de venituri, poate duce la creștere economică, valorificarea tradițiilor, diversificarea tipurilor de ecosisteme și biodiversitate, creșterea rezilienței la schimbările climatice și beneficii pentru sănătate.

 

 

Mahmudia

La Mahmudia, în Delta Dunării, în anii 1985-1989 a fost realizată amenajarea agricolă Carasuhat, prin deconectarea de Dunăre. Însă lucrările au fost oprite în 1990 și, în proporție de 70%, zona nu a ajuns să funcționeze potrivit scopului și nici nu a fost redată regimului natural deltaic.

Am reconectat 960 de hectare cu Dunărea și astfel am creat condiții hidrologice adecvate pentru dezvoltarea a peste 18 habitate Natura 2000. În plus, pe o suprafață de 10 hectare, am replantat specii autohtone de arbori din Delta Dunării, de mare valoare ecologică - plop alb, salcie și frasin - și am amplasat platforme de cuibărit pentru chirighița cu obraz alb și chira de baltă.

Pe lângă obiectivele concrete de reconstrucție ecologică am avut de la bun început în vedere ameliorarea calității apei, stocarea apei sau atenuarea undei de viitură, dar și posibilitățile oferite comunității locale de a dezvolta activități eco-turistice, piscicole si agricole tradiționale.

Deja se observă efectele: din cele 63 de specii de păsări care și-au regăsit „casa” în zonă, 22 sunt clasificate drept vulnerabile, aflate în pericol sau rare). În privința evoluției economice a comunității, numărul pensiunilor din localitate a crescut de la 2-3 (până în 2017) la 17 în 2019.

Promovăm în continuare, la Mahmudia-Carasuhat, activitățile economice sustenabile - vom construi o infrastructură de vizitare a zonei și de observare a păsărilor și vom instala panouri tematice de informare.

 

 

 

Gârla Mare

La kilometrul 836 al Dunării, în județul Mehedinți, se află zona umedă Gârla Mare, formată pe locul unui fost braț al fluviului. În anii ’80, acest braț a fost transformat în amenajare piscicolă. După anii ’90 ferma piscicolă a redus din activitate, ceea ce a dus la stufizarea bazinelor neutilizate.

Obiectivul principal al proiectului a fost de a crește capacitatea de stocare a apei și de a diversifica habitatele pe 400 de hectare și am făcut acest lucru prin crearea unor ochiuri de apă în stuf, consolidarea digurilor și înlocuirea unui stăvilar și prin creșterea capacității de transport a unui canalul pentru a permite intrarea unei cantități mai mari de apă către interiorul zonei umede.

Zona, pe care o alintăm uneori „delta” din Mehedinți, găzduiește peste 80 de specii de floră și faună, printre care vidre, buhai de baltă cu burtă roșie, berze albe, egrete mici sau mari, stârci, popândăi, pescărași albaștri, nagâți și broaște țestoase de lac.

Pe lângă beneficiile ecologice, renaturarea de la Gârla Mare contribuie la stocarea a peste 5 milioane de m3 de apă în timpul viiturilor de pe Dunăre și diminuează, astfel, riscul la inundații pentru localitățile situate în aval. Reconstrucția înseamnă, totodată, și acces la noi resurse pentru comunitatea locală și premisele pentru dezvoltare socio-economică, după ce zona va redeveni atractivă din punct de vedere piscicol, precum și pentru ecoturism.

N-avem de gând să ne oprim azi-mâine. După ce, de-a lungul anilor, am inițiat și dus la bun sfârșit mai multe proiecte-pilot de refacere a râurilor, luncilor și zonelor inundabile, împreună cu parteneri strategici locali, naționali și internaționali, putem spune că am căpătat experiență și reziliență, la fel ca ecosistemele pe care le-am ajutat să renască. În anii care urmează, în întreaga Europă, dar și în România, urmează un val de reconstrucții ecologice, în zonele umede și nu numai. Ne vom implica în cât mai multe astfel de proiecte și vom împărtăși viziunea și experiența noastră în domeniu, astfel încât să avem cât mai multe zone care revin la viață dar și comunități care intră pe calea prosperității sustenabile.