De ce mai mergem în stațiuni la mare?

Motive A-Z

Posibile. Motive posibile. Oricâtă furie și indignare s-ar aduna, în mod absolut de înțeles, în oricine se hotărăște să mai dea o șansă unui sejur sau sejuraș, sejurel, în oricare dintre stațiunile care și-au cunoscut perioadele de glorie în anii ’60 și ’70, nu e ca și cum se mai poate da vreun undo acum sau vreun ffwd până peste 30 de ani. Una peste alta, încă avem mare. Neagră. Să pornim de aici.

A - Antik, Aron Solari, autoservire, Atena, Acapulco

Bună dimineața și poftă bună să aveți la prânz pe litoralul românesc! Între dimineață și prânz, să aveți o plajă plăcută, relaxată, fără nervi! Din păcate pentru turiștii care nu au masa de prânz inclusă în prețul frumosului lor voiaj estival, dar și pentru cei care au, soluțiile și perspectivele nu sunt tocmai dintre cele mai drăguțe. Să se știe, la noi la mare se mănâncă între prost și foarte prost! Asta în sezon, în afara sezonului nu se mai mănâncă deloc, că nu se produce capitalism, deci e închis totul. Dar ca să rămână, totuși, niște recomandări de prin stațiunile noastre, ne putem imagina o polarizare a ofertei de miam-miam după cum urmează. La un capăt autoservirile, prezente peste tot în stațiunile de la Marea Neagră din România, mai mici sau mai uriașe, cum ar fi Dalia și altele din Eforie Nord, unde lumea se înghesuie, oferta de mâncare este impresionantă prin volum, la fel și volumul sonor, de fapt, putem să îi zicem vacarm. Sunt locuri în care poți să mănânci, stai frumos la masă, dar fără pretenții să te auzi cu interlocutorul, mănânci și taci, te uiți la mare. Autoservirile nu sunt ieftine, nu găsești acolo cele mai bune mâncăruri și sunt pline de persoane care nu au de ales. În partea cealaltă, restaurantul Antik din Neptun încă e considerat top printre ce găsim prin stațiuni, în ciuda review-urilor la limita comediei de pe net: unii povestesc cum li s-a făcut rău în noaptea după ce au mâncat, alții compară prețurile de la Antik cu restaurantele din Dubai la care au fost ei. Deja, când apare Dubai în discuție, e cazul să fugi, dar să rămânem, totuși, la Antik, că nu e chiar așa. N-am avut nicio experiență neplăcută acolo, tot ce-am mâncat a fost bun. Dar da, scump, dincolo de Dubai și înapoi la zona limitrofă a Mangaliei, la Antik se cheltuie. E și frumos, terasa e o semi grădină botanică și poți admira fațada brise soleil a hotelului Decebal, loc de micro-pelerinaj pentru toți entuziaștii litoralului 70ist românesc. De amintit aici, la „A”, dar și în legătură cu toate aceste dezvoltări impresionante de care se leagă nostalgii și inspirații, Olimp A, Neptun II, Olimp D, Saturn II s-au întâmplat sub coordonarea arhitectului cult Aron Solari Grimberg. Curioși și cum o să arate complexul Amfiteatru-Panoramic-Belvedere din Olimp anul ăsta și ce părere ar fi avut Solari despre tranziția phoeniciană a complexului. Parte din șantierele 70iste amintite e și hotelul Atena din Saturn, unul dintre cele mai accesibile cazări din ultimii ani de pe litoralul românesc, renovat puternic și gata de transformare în 2024. Pentru alte discuții în afara sezonului, o pizza și o înghețățică nici cele mai ok, dar nici cele mai rele, cinstite în tot timpul anului, rămâne Acapulco din Eforie Nord, playground de distracții regale interbelice, unde poți să bei un cappuccino la plic și să visezi, în largul mării, cum ești stăpân de iahturi.

Ă - ăăăăă, da!

 - ăââââu, m-a atins o meduzah!

B - băi

Offseasonul 2023-2024, din ce am văzut și câte plimbări am făcut pe la mare din octombrie și până în iunie, porțiuni mari de plajă se prezentau ca șantier general. Totul a început, de fapt, cu doi ani în urmă, atunci când au început lucrările de mărire a plajei de la Eforie Sud și ieșirea din Eforie Sud, către Eforie Nord, zona cunoscută local ca „între ape”, unde se găsește cea mai turcoaz apă de pe litoralul românesc, deci cine caută Oceanul Indian de acasă să se ducă între Nord și Sud și să vadă minunea. Între timp, șantierele au avansat, s-au construit diguri și lățit și alte plaje, s-au adus stabilopozi noi, cu design diferit, inspirat de ceva fantasmă de război, care să-i înlocuiască pe cei vechi care aveau segmente mai lungi și erau ceva mai grațioși. Ce-a ieșit, o să vedem, nerăbdarea e mare, de muncit s-a muncit intens: Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, să vedem ce-o să fie, cert e că băile în stațiunile de la mare vor fi diferite începând de anul acesta. Nu e cazul și la băile reci, acolo totul e la fel, neschimbat la Eforie Sud. La Eforie Nord, la complexul de băi reci de sub drumul național, a mai băgat George Copos niște bani, a mai schimbat una-alta, dar cel mai bine e să te duci acolo unde e gratis, la Techirghiol, în capătul stațiunii, sau la ieșirea din Eforie Nord, loc de plajă și nămol gratis la bariera căii ferate, denumit local „Șincai”.

C - California, Cap Aurora

California este noua denumire a hotelului Opal din Cap Aurora, primul hotel cum intri dinspre Jupiter. Construit pe o porțiune stâncoasă și mai ridicată, odată cu restul hotelurilor cu denumiri de pietre prețioase, în ’73, Opal are în continuarea lui hotelul Cristal, apoi Topaz, cu o curte interioară cu pini și leagăne pentru copii rămase de la amenajare inițială și o piscină superbă, fără îndoială preferata dintre toate piscinele din stațiunile noastre, care oferă o perspectivă vastă către sudul litoralului, până la hotelurile înalte din Saturn și intrarea în Mangalia. Din păcate, odată cu transformarea hotelului Opal în California, piscina nu mai este accesibilă publicului larg și a rămas doar pentru californieni. Asta e.

D - Delfin

În ultimii ani am văzut tot mai des delfini, la fel ca în anii ’80 și ’90. În anii ’80 mergeam cam o lună - o lună și jumătate cel puțin pe an doar în stațiunile de la Marea Neagră. Erau vremuri mulțumite, fără ambiții, când lumea venea la mare ca să găsească niște timpi lenți pe care să-i petreacă la plajă sau la tratamente ziua și la terasele, teatrele și cinematografele de vară seara. Apoi au urmat anii ’90, anii unui provizorat care a rămas definitiv în multe memorii, anii pe care mulți i-au așteptat atât de mult să treacă, încât nu i-au mai depășit vreodată. „Hoteluri comuniste”, „stațiuni comuniste” așa sunau clasificările vremurilor, zilele lungi, încete și eterne din anii ’80 s-au transformat în ore de provizorat în primii ani ai postcomunismului românesc, în care totul părea momentan. Totul trebuia să treacă repede și într-un fel așa a și fost, dar altfel decât ne imaginam atunci. La începutul anilor ’90 lumea credea că urma o transformare radicală și nimeni nu își imagina exact cum urma să se întâmple asta. În 1991 și 1992 am fost în niște tabere la Eforie Nord, iar pe terasa hotelului Delfin, primul din complexul Delfin-Meduza-Steaua de Mare dinspre Eforie Nord către Agigea, cu vedere către întreaga stațiune, se deschisese o discotecă, a cărei denumire s-a uitat. Acolo, de pe terasa hotelului Delfin, de la etajul 14, am fost cel mai aproape de transformarea pe care o așteptam atunci, fără să ne dăm seama că o trăiam. În schimb, 33 de ani mai târziu s-a instalat un oarecare consens că înainte de 1989 în România a fost un litoral cu stațiuni în cea mai mare parte ok, care astăzi poate fi descris ca o succesiune de spații nu foarte clar delimitate și sistematizate cu ieșire la Marea Neagră, construite peste și între clădirile din anii ’60 și ’70 și vechea organizare.

E - Eforie

Înainte de litoralul anilor ’70, a fost litoralul anilor ’60, înainte de Aron Solari Grimberg, a fost Cezar Lăzărescu și înainte de Neptun a fost Eforie Nord. La începutul anilor ’60 Eforie Nord era considerată cea mai modernă și mai căutată stațiune de pe litoralul românesc. Am mers la Eforie Nord din copilărie și am crescut cu pozele de familie din anii 1959-1961 de la Eforie Nord, atunci când faleza și vilele de protocol și nu numai erau noi și totul la început și, deși litoralul 70ist e mai spectaculos și mai aproape, cele mai frumoase vederi de la mare de la noi parcă sunt din Eforie Nord, de la începutul anilor ’60. E adevărat, însă, că înainte de Eforie Nord a fost Eforie Sud și aici se despart oamenii și se adună într-o memă socială cu două ecrane, într-o parte Eforie Sud, în cealaltă Eforie Nord. În lumea în care trăiesc sunt foarte multe persoane care se așază în ecranul cu Eforie Sud, inclusiv parte din familia de la Eforie Nord. O să mă așez eu la Nord, ca să fie cineva și acolo.

F - Fantome

Vânătoarea de fantome în viață sau trecute e un sport care poate fi resemantizat de generația tânără, care cu curiozitate, superficialitate sau studiu, lasă Bulgaria și Vama Veche și se bagă la căutat comori prin stațiunile României socialiste. Așadar, sugestii de șapte fantome: Fantoma comediantului Doru Octavian Dumitru care încă bântuie teatrele de vară din stațiunile de pe litoral. Calitatea show-urilor este neimportantă. Comediantul nu dă interviuri și nu acceptă mass-media la aparițiile sale. O fantomă cu prestanță. Fantoma de la restaurantul Gambrinus din Venus care se redeschide, după ani de abandon total, anul acesta. Fantoma de la complexul Neon de la Eforie Nord, un local important pe vremea când fantoma era vie. Între timp, s-a dat un strat de vopsea lavabilă peste tot localul. Să nu ne îngrozim de ce o să apară. Fantoma lui Ceaușescu de la Neptun. Fantoma numărul 1 a României. O dată, pe la mijlocul anilor ’70, taică-miu a înotat până în larg la Neptun și de acolo a vrut să o cotească prin apă, să vadă și el plaja din zona interzisă. N-a apucat să se apropie prea tare, că i-au ieșit în față 2 scafandri care i-au spus: „Treci înapoi!”. Fantoma lui Aurelian Andreescu de la Rotiseria din Eforie Nord. Unde artistul a fost văzut ultima dată în viață. Pe vremea aia, localul era grădină de vară. Fantoma de la cinematograful de vară din Venus. Mai greu de găsit, dar bine conservat pentru cât e de abandonat. De neratat, recomandat pentru admirat detaliile și discuții mai neserioase la o bere din ghiozdan. În plus, e la umbră. Fantoma lui Constantin Duțu de pe litoralul românesc. Constantin Duțu a fost cel mai mare și probabil singurul mogul al baletului românesc. A studiat balet la Moscova și a fost maestru coregraf, regizor și producător de spectacole, atât la Operă, cât și în diferite turnee din țară și din străinătate. În pauza dintre stagiuni, trupa de balet Constantin Duțu făcea spectacole de cabaret pe litoral. În 1981 a fost arestat după ce 4 balerine de la Opera Română l-au denunțat că le-a obligat să se prostitueze în Italia și să ia parte la orgii cu impresari, sub promisiunea că le va ajuta să nu se mai întoarcă în țară. A fost membru al Partidului România Mare și membru CNA. Pe internet încă se mai poate găsi un astfel de titlu referitor la Constantin Duțu: „Un membru CNA, balerin de profesie, a scos un pistol în Parlament”.

G - Guvide

Trebuie răbdare, dar sunt buni. Guvidutsii.

H - Hotel Hora

Hora este un hotel din Saturn, unul dintre hotelurile înalte din stațiune, de care mă bucuram maxim în copilărie atunci când ai mei găseau bilete disponibile. De obicei prindeau la hoteluri cu 4 etaje, iar atunci când găseau la hoteluri înalte, era mare fericire să avem camera pe la etajele 6 sau 7. Atunci când nu eram la plajă sau seara pe la distracții prin stațiune, se stătea pe balcon. Încă văd balcoanele cu balansoare și măsuță ale hotelurilor de la mare, îi aud pe ai mei povestind diverse. Adorm fără să-mi dau seama. Noapte bună!

I - Iarna

În timpul iernii, copiii din orașele-stațiuni de la noi de la mare, din Eforie Nord sau Sud, din Neptun și chiar și Olimp se bucurau de zăpadă, așteptând să se ridice un morman lângă faleză și să facă sărituri de pe faleză în zăpadă. Faleza de la Belona era un loc bun pentru asta. Între timp, zăpada a dispărut, iernile sunt mai moi, doar vântul puternic a mai rămas în sezonul rece. Dar ai ce face și atunci, sunt deschise câteva hoteluri cu tratament și piscine la suprapreț: Steaua de Mare, Mirage, poate și Europa din Eforie Nord, poate cea mai importantă lucrare unică de pe litoral a lui Cezar Lăzărescu, devenit, între timp Ana Hotels Europa Eforie Nord.

Î - Între Ape

Între ape, am povestit, deja, zona care cuprinde ieșirea din Eforie Nord și intrarea în Eforie Sud, între mare, lacul Belona și lacul Techirghiol: ruinele barului roman Vraja Mării, plaja Azur cu plaja pentru nudiști, fostele căsuțe ale Rompetrolului și noua senzație de retreat și spa Euforia, proprietate a unei familii cunoscute din Constanța.

J - Jupiter

De fiecare dată când trec pe lângă hotelul Scoica din Jupiter, mă gândesc ce mi-ar plăcea să stau o noapte acolo sau măcar să merg la piscina hotelului. Nu s-a întâmplat până acum. La fel și când trec pe lângă camping. În ultimii ani a apărut și restaurantul El Mexico din Jupiter, care arată uimitor din toate punctele de vedere, gălbior, așa, e pffff. Și mai e un aquapark destul de micuț, dar e fff distractiv, recomandare maximă.

K - Kobete și Kalakay

Sunt două plăcinte specifice comunităților turco-tătare de la noi de la Marea Neagră. De aici pornesc o grămadă de discuții între membrii comunităților - cine le face mai bune, cine le face mai nu știu cum. Pe noi, restul, oricum ne dau pe spate, indiferent de micile detalii.

L - Lăzărescu

Cezar.

M - Minigolf, Modern Talking, Ovidiu Iuliu Moldovan

Acele zile lungi de vară petrecute pe plajă, cu părinții, printre valuri pe care toată generația și le amintește ca fiind mai mari decât sunt acum la Marea Neagră, ceea ce probabil nu e adevărat, doar eram noi foarte mici, se terminau cu o plimbare pe faleza stațiunii, după masa de seară. Ca și acum, erau foarte multe persoane irascibile încruntate și hotărâte, dornice să consume ceea ce li se părea lor interesant, floricele făcute pe cărbuni la cușca metalică, porumb fiert din găleată sau altele. De la terase și locurile de distracție pentru copii se auzea muzica vremurilor, dar foarte mult Modern Talking. Foarte mult, așa a fost. Apoi, cum se întuneca, se aprindeau pălăriile luminoase de la spațiile de minigolf și era ceva care mă atrăgea imediat, nu știam ce, nu știu nici acum, către pistele alea și în fiecare seară jucam cu taică-miu. Uneori, mai și câștigam. Într-o vară de la sfârșitul anilor ’80, poate ’87 sau ’88, când am fost cu bunicii 3 săptămâni la hotel Traian, în Eforie Nord, acolo unde mergeam de obicei și unde era una dintre cele mai bune baze de tratament la momentul respectiv, cu instalație de colectare a nămolului direct din Techirghiol, s-a întâmplat să avem televizor în cameră. Ceea ce era destul de neobișnuit pe vremea aia să ai tv în cameră la un hotel de categorie medie, mă rog, era un televizor vechi, oricum, un Opera, parcă. În zilele alea l-am descoperit pe actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, se dădeau mai multe filme la tv în care el avea un rol principal, „Dreptate în lanțuri”, „Întâlnirea”, „Horea”.

N - Neptun, Sergiu Nicolaescu

Neptun rămâne, totuși, un loc bun de vânat fantomele Trustului Carpați din anii ’70. Sigur, și aici s-a construit și se construiește alandala, dar orașul-stațiune încă are sens urbanistic, așa cum a fost gândit inițial. Asta în ciuda faptului că are municipalitate, cu teren de fotbal și spații de joacă din perioada socialistă care încă există între blocurile cu 4 etaje. Este singura stațiune în care încă se pot „citi” intențiile și straturile deloc simpliste pe care le acoperă, de la marginea pădurii cu blocuri, până la vilele de protocol și Casa Scriitorilor. Și Cap Aurora, dar acolo e totul la scară mult mai mică și alt relief. Evident, au rămas multe obiecte de admirat în Neptun, la o frumoasă plimbare intelectuală sau curioasă sau nici nu contează cum: Hotel Sibiu, Hotel Traian, Hotel Decebal, fosta sală de popice, vilele de protocol, trandafirii, ultimul minigolf etc. Revenind un pic, marele maestru al Operei Române, regizorul și realizatorul de programe de cabaret și televiziune, fostul balerin anchetat pentru exploatare și proxenetism, fostul membru CNA și una dintre fantomele litoralului românesc, Constantin Duțu ar fi venit cu pistolul la Parlament ca să-l amenințe pe un mult mai celebru coleg de breaslă, stimabilitatea sa somitatea Sergiu Nicolaescu: „Am adus pistolul ca să-l arăt domnului Sergiu Nicolaescu”, a declarat atunci maestrul balerin Constantin Duțu. „Seamănă perfect cu cele care se folosesc în film, numai că în filme se și trage. Pistolul nu e cu capse”, l-a completat armonios Sergiu Nicolaescu, ca un profesionist al recuzitei, al armelor și munițiilor și mai ales al cinematografiei românești.

O - Oi

Oaia e și ea un animal al mării, deși nu la fel de vizibil ca peștișorii, păsările sau varii moluște. Cum înaintezi pe DN 39, de la Constanța către Vama Veche, pe dreapta sunt oile, pe stânga sunt restul animalelor: „La Techirghiol întotdeauna am avut oi!”, povestesc oamenii, deși într-adevăr Techirghiol nu e chiar o stațiune construită de la zero în 3 ani, precum cele din sud, ci un mic oraș în toată regula.

P - Peninsula

Din DN 39, trecând prin Eforie Sud, spre ieșirea din oraș către Tuzla, dacă faci dreapta, intri pe peninsula unde e turnul de radio și televiziune. E o peninsulă pe care încă nu s-a intervenit mai deloc, doar două construcții destul de improvizate, dar unde sunt terenuri de vânzare la prețuri destul de scăzute, nu ne gândim la ce o să urmeze, doar constatăm. Peninsula are un drum îngust, asfaltat, care leagă drumul național de turn. O plimbare pe peninsulă și picnic, alături de prieteni care au chef de distracție de zi, e o recomandare absolută. Se poate sta toată ziua, dimineața lumina bate către Techirghiol, spre apus către mare și Eforii. E un loc de unde încă poți să privești în depărtare și să te gândești la diverse. Și, dacă stați o zi pe peninsulă, sigur vă veți întâlni și cu niște oi. Dacă nu vă opriți la peninsula de la Techirghiol și înaintați către stațiunile din sud, căutați un loc cu plopi sau pini, litoralul românesc s-a construit și cu acești arbori.

Q - Hotel Q

Hotel Q este fostul Hotel Albert din Neptun, undeva pe lângă gară, spre Olimp. Probabil că înainte să fie Hotel Albert s-a numit altfel, dar indiferent de toate astea, trebuia să fie ceva și la litera ”Q”.

R - Rustic

Ce au în comun litoralul 50ist, cu cel 60ist, cu cel 70ist, România de dinainte de 1989 cu România de după, capitalismul de început cu cel târziu și în general unde și-au dat mâna toți și toate? La o măsuță pe-o terasă rustică. La Nunta Zamfirei în Eforie Nord, la Doina în Neptun, la Cătunul în Cap Aurora sau revenind la defunctul Berbec din Eforie Nord și, în general, în orice stațiune sau oraș de la noi de la mare a fost și este și câte ceva rusticuts. Ok.

S - Saturn

Saturn este o fostă stațiune de la litoralul Mării Negre din România, chiar dacă încă figurează ca stațiune. Azi este o prelungire firească a Mangaliei de Nord și o plajă continuă până în Venus, dat fiind felul în care s-a construit și s-au umplut spațiile în ultimii 30 de ani. E și o zonă interzisă, totodată, de fapt multe locuri și spații din stațiunile de la Marea Neagră s-au închis după modelul all inclusive-urilor turcești și totul e „rezervat pentru clienții noștri”. La Saturn, de exemplu, nu merge să intri la piscina de la Hotel Balada, despre care se vorbește în zonă ca fiind un aquapark, dar nu e un aquapark, e o piscină mai întinsă, așa, adică e mai mult pentru adulți.

Ș - Șuberek

La Antik, în Neptun, e 22-25 de lei și e bun și ăla cu brânză și ăla cu carne, la pomul lăudat, adică în piață la Mangalia, chiar vizavi de restaurantul Trușcă, e pe la 10 lei și nu e chiar așa bun. Iar în Constanța sunt mai multe locuri. Dar cel mai bine îți faci prieteni pe la Eforie-Techirghiol și rezolvi problema șuberek-ului într-o casă în care se face de mai multe generații.

T - turnul TV Techirghiol - Tuzla, tobogan

Turnul radio-tv de la Techirghiol - Tuzla e un subiect pe care l-am urmărit de-aproape, în ultimii ani, în vizitele pe la familia de la Eforie și în drumurile pe la mare. A ieșit un volum de ficțiune pentru toate vârstele care se întâmplă în timpul șantierului de la această construcție, care sper să fie publicat anul acesta. Cele mai multe dintre persoanele cu o generație înaintea mea care locuiesc în zonă nu-și mai amintesc când a apărut turnul, nici nu are vreo notorietate, nici nu există documentație accesibilă despre el. Persoanele care s-au născut și au crescut în zona Techirghiol-Eforie-Tuzla și care acum au între 40 și 50 de ani își aduc aminte cum țeseau tot felul de mituri și povești în copilărie despre această construcție impresionantă care le stimula imaginația și anxietățile. A fost, într-adevăr, un șantier deosebit, lucrarea a fost realizată de Centrala de Construcții Căi Ferate și a fost inaugurată în anul 1977: „Să-l vedeți cum se bălăngăne când bate vântul tare!”, povestesc portarii de la turn care, în afară de câțiva căței care stau acolo în curte, nu prea au alte griji. Într-adevăr, pe peninsulă bate vântul tare, tot timpul, nu știu cât de tare trebuie să bată astfel încât să se miște turnul care are, cu tot cu structura metalică, o înălțime de 190-195 de metri. Când aveam 4-5-6 ani, taică-miu mă ducea pe șantierele la care lucra și ne urcam în locurile cele mai înalte: în turnul de la Hotel Lebăda, pe blocurile turn din cartierul Pantelimon, pe blocurile de pe bulevardul Victoria Socialismului sau de pe Văcărești. Mai târziu, când am început să merg singur la ștrand și pe la bazine cu tobogan, era un singur model de tobogan cu apă, cu două brațe și rareori funcționau ambele brațe, de obicei doar unul, am descoperit plăcerea de a explora peisajul din vârful toboganului. Era ceva familiar să mă uit departe, să identific niște locuri, să îmi iau un astfel de moment înainte de alunecare, mă uitam la cartier, la blocuri, unde stăteam eu, unde stăteau vecinii mei și așa mai departe. Încă fac asta, merg cu copiii la aquapark, ne urcăm pe tobogan, ele se dau, eu rămân acolo sus, mă mai uit după câte ceva. E foarte bun toboganul de la aquapark-ul din Jupiter, se vede foarte frumos nordul, către Neptun și Olimp.

Ț - țambal

Găsești țambal pe străzi și pe faleze la noi la mare. Cu bețe cu vată în vârf, frumos, țangalangațangalanga, e ca o coloană sonoră generală de seară, care mai alternează cu unele hituri de pe la radio.

U - umbrele

Un țăruș dintr-ăla pentru umbrele de înfipt în nisip costă 15 lei. Mergi la plajă, bagi umbrela în el și aia e. De fapt, nu e chiar așa, anul trecut am cumpărat unul special pentru legat cățelul ca să îl protejăm de soare și pleca cu tot cu țăruș în gură, la săpat gropi și plimbat pe plajă, pe temperaturile cele mai ridicate. Din fericire nu l-au afectat, sau nu știm, încă. Oricum, cele mai frumoase umbrele le poți admira pe plajele publice din Techirghiol sau de la Șincai, aici sunt chiar umbrele prețioase cu American Cola, Pepsi anii ’80, Frutti Fresh, Fanta etc.

V - Venus, VIP

Venus ar fi fost cea mai frumoasă stațiune dintre cele noi la începutul anilor ‘’70. Până în 1989 erai valoare dacă reușeai să intri la: Bar Internațional (Olimp), Calypso (Venus), Paradis (Jupiter) sau Melody (Mamaia).

W - White

Deschideți o pagină de browser sau o aplicație sau orice, scrieți „white litoral” și vedeți dezvoltări ce vă intră la răspunsuri.

X - X

Forma noilor stabilopozi pe care îi vom cunoaște în 2024, după noile amenajări. Arată straniu.

Y - Y

E o formă clasică de dig românesc la Marea Neagră. Poate că s-a păstrat și la reconfigurările de anul acesta.

Z - ZZZZZ

Indiferent de toate cele de mai sus, la mare se doarme bine, ziua la plajă sau la umbră, noaptea pe pietre sau în camere, de hotel, gazdă, cort, rulotă sau ce-o fi. Să vă odihniți cum trebuie, toate bune.