Proiectul litoralului românesc postbelic: apel către o istorie critică transregională

În ultima perioadă, istoria critică a arhitecturii postbelice începe să iasă treptat în afara liniilor narative majore și să se ramifice și nuanțeze, atât prin abordarea interdisciplinară, cât și prin publicarea unor studii de caz emblematice, precum și a tuturor istoriilor minore, locale și/sau naționale, și a legăturilor parțiale și complicate dintre ele - legături limitate deseori de limbă sau de bariere de accesibilitate și/sau vizibilitate în spațiul public.
Este deja un fapt afirmat în nenumărate investigații critice recente: de-a lungul perioadei comuniste, discursul teoretic arhitectural românesc este simbolizat cu succes de proiectul litoralului, prin materializarea fidelă și la cel mai înalt standard a ideilor arhitecturale înnoitoare din epoca postbelică și prin dimensiunea sa ideală, mitică, dimensiune invocată în mod repetat din multiple poziții și direcții de către cercetători. Motivele și modalitățile prin care acesta a absorbit, prin varii canale de comunicare, p