Autobabel

Orașul, inevitabil, s-a umplut. Cu mașini

Adevăratul revelion e pe 1 septembrie, când se întoarce lumea din vacanță. Atunci, nevoile și problemele citadine se revarsă peste niște oameni încă moi, care încă târăsc după ei plase imaginare cu jucării de plajă, șlapi, beri în plastic sau, pur și simplu, pe iei înșiși.

Asupra acestei gloate, suficient de bogată să aibă mașină și concediu, s-a abătut, într-un septembrie, inevitabilul. Orașul sufocat de mașinile parcă mai multe, acum, după luna august, s-a blocat aproape de tot. Pe străzi, trotuare, intersecții, peste tot, mașinile stau. Nu se mai mișcă așa cum și le-au imaginat cei ce le-au făcut, ci sunt oprite1, stagnează, apasă asfaltul. Stau pe trotuare, pe lângă case, pe lângă stâlpi și cutii de electricitate și de gaz. Urmează dezordonat bordurilor2. Atunci când o mașină se desprinde cu greu din inerția parcării și se mută în altă parte, viteza cu care se deplasează este atât de mică încât particulele de aer se dau la o parte fără să se mai opun

Coperta revistei

Citiți continuarea in revista

Arhitectura 3-4/2024 (711-712)
Automobilul și orașul