Cu mașina la plimbare: Turismul automobilistic în România socialistă, 1960-19891

„În 1965, soțul meu a decis să-și vândă casa moștenită de la părinți și să cumpărăm un automobil. La vremea aceea, singura opțiune era să luăm din Uniunea Sovietică. Am depus dosarul și după trei ani a sosit și mașina. Deși am așteptat destul de mult, a meritat. Ne-am plimbat prin toata țara, ba chiar am fost puțin și în Bulgaria, la Nisipurile de Aur.”² Așa își începe Elena O., o intervievată din Câmpina, Prahova, de profesie muncitoare (și de câțiva ani buni, pensionară), povestea despre vacanțe și călătorii în anii comunismului.

În anii ’60, turismul automobilistic a devenit o prioritate pentru regimul comunist din România venind la pachet cu promisiunea de a crește nivelul de trai al populației, dar și cu intenția de a dezvolta turismul. Odată cu renunțarea la raționalizarea alimentelor de bază la începutul anilor 1960, datorită unei creșteri economice ce a permis relaxarea consumului, România socialistă intra într-o perioadă a liberalizării și chiar, comparativ