La portbagaj

În urmă cu 20 de ani țineam pentru prima dată seminarul cursului de Sociologia Cotidianului, al cărui titular era profesorul Vintilă Mihăilescu. Unul din exercițiile pe care studenții și studentele ar fi trebuit să îl parcurgă era explorarea etnografică a unor practici spațiale informale. Îmi amintesc că printre multe teme interesante, undeva spre finalul teancului de rapoarte de cercetare printate și îndosariate, am deschis unul care descria amănunțit cazul parcării unui supermarket din cartierul Titan care era deturnată în mare parte de la funcția ei proiectată și devenise pe jumătate parcul în care părinți, bunici și nepoți socializau și participau la jocuri improvizate pe asfalt, iar pe jumătate era improvizat un complex sportiv informal pentru fotbal, badminton, tenis cu piciorul. În 1997, când petrecusem aproape trei luni în zonă, vedeam pe fereastra autobuzului 311 care mă ducea spre casă oameni care se plimbau printr-un maidan domesticit de poteci bine bătătorite care străbă