Sunt mobil, deci exist. Suntem mobili, deci avem o problemă

Scurtă istorie recentă a automobilului în relație cu arhitectura și spațiul public

Roșiorii de Vede 1989

Ilie Bumbac, Foto Agerpres

Povești adevărate

Încerc să relatez o poveste pe care o știm cu toții pentru că o trăim în fiecare zi de câteva decenii. De ce să spui o poveste pe care o știe toată lumea? Pentru că e acea poveste despre care fiecare are o altă părere, o altă supărare și unii au și soluții sau așteptări. Pentru că pornind de la povestea deplasărilor și a mișcării ajungem la promisiuni și voturi, la confruntări și obiceiuri, la viețile de zi cu zi și la mituri și conspirații. Încep de mai demult.

A fost odată ca niciodată o vreme în care, dacă doreai să îți cumperi o Dacia 1300, nu trebuia să ai doar banii pentru aceasta. Trebuia să ai timp să aștepți cu banii puși în cont la CEC, aproape 10 ani. După ce se împlinea sorocul și deveneai fericitul posesor de Dacie și după ce reușeai să o personalizezi ca să o poți deosebi de toate celelalte, ajungeai la marea problemă: benzina. Aveai dreptul la 20 de litri pe lună și puteai circula la sfârșit de săptămână doar alternativ, din două î

Coperta revistei

Citiți continuarea in revista

Arhitectura 3-4/2024 (711-712)
Automobilul și orașul