Viziune apocaliptică

Reguli plus stâlpișori

În anii facultății, un proiect ce părea la mijloc de drum între urbanism, peisagistică și arhitectură ne-a cam descumpănit: amenajarea unui spațiu verde - un părculeț - la o intersecție de străzi. Îndoctrinați de la cursurile de istorie a arhitecturii și urbanismului de geometriile obsedante și absurde practicate de peisagiștii imperiali ai Franței, Prusiei ori Austriei, aveam la dispoziție, ca modele, numai exemple plicticoase și vetuste. Toate grădinile aveau axe de compoziție care ținteau asimptotic infinitul, alei în unghiuri drepte, cercuri concentrice, vegetație tunsă și ferchezuită după liniile perspectivei, natura aservită ochiului nemilos al stăpânului. Din fericire, am avut norocul să primesc de la profesorul meu un indiciu dat parcă sub forma unei anecdote sau ca o parabolă: dacă vrei să organizezi un spațiu pietonal pune să fie arat și apoi lasă oamenii să circule, pe urmă trasează aleile pe unde sunt cele mai bătute poteci.

Mai t