Mobilitate turistică

Autor: drd. urb. peis. Maria-Alexandra IVĂNESCU
Îndrumător: prof. dr. arh. Mihaela Hermina NEGULESCU
Facultatea de Urbanism, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București - 2024

Urbanizarea este un proces aflat în plină dezvoltare, populația rezidentă în mediul urban depășind, în prezent, procentul de 75% din populația totală la nivel european și 57% la nivel global¹. Acest proces aduce cu sine nevoia de deplasare (dinspre zone periferice/periurbane spre orașele principale și viceversa), cauza fiind extinderea continuă și necontrolată a zonei urbane funcționale, cunoscută și sub denumirea de dispersie urbană sau „urban sprawl”² - sporind în acest mod automobilitatea, în special cea realizată cu vehicule personale.

Mobilitatea este sistemul de mișcare în teritoriu, rezultat al unui comportament de deplasare (modelabil) care satisface nevoi/ cereri de deplasare, prin opțiuni în cadrul unor oferte fizico-spațiale și de transporturi, economice și socioculturale (Negulescu, 2011).

În domeniul mobilității urbane se dorește inversarea raportului dintre deplasările motorizate poluante (cu precădere vehicule personale) și cele (mai) sustenabile și nemotorizate (transport public, biciclete, trotinete etc.), cu scopul de a face zona urbană funcțională mai prietenoasă pentru pietoni. Se încearcă astfel reducerea impactului asupra mediului prin schimbarea comportamentului de deplasare al călătorului, dar și prin reorganizarea structurii modale de mișcare - trecerea de la autovehicul personal la alte mijloace de deplasare mai sustenabile.

Turismul, în special în România, este un domeniu subdezvoltat și nevalorificat, aspect remarcat și în plaja de servicii limitată oferită pentru acest tip de activitate ocazională. De-a lungul timpului însă, în structura deplasărilor s-a remarcat o creștere a numărului de vizitatori, cererea pentru serviciile de turism fiind astfel una în creștere conform statisticilor INS din ultimii ani. S-a observat astfel o sporire a numărului turiștilor, dar și o creștere a automobilității cauzată de lipsa serviciilor turistice diversificate. Astfel, un procent predominant dintre călătoriile înspre și dinspre punctele de atracție turistică sunt realizate cu vehiculul personal. Putem spune astfel că mobilitatea turistică are potențialul de a deveni o parte componentă a ofertei turistice. O ofertă turistică completă pune la dispoziție, pe lângă un pachet de servicii turistice (cazare, acces la diferite atracții turistice, reduceri la diferite activități și produse etc.) și o gamă variată de moduri de deplasare care să satisfacă cerințele vizitatorilor, precum transport public feroviar sau rutier, autobuze/autocare turistice, biciclete, transport fluvial sau oricare alt mod de transport special (telecabină, telescaun, funicular etc.) 

La nivelul Uniunii Europene, turismul reprezintă o sursă de venit importantă în ceea ce privește contribuția PIB, cu un procent de aproximativ 10% (conform Curții de Conturi Europene, pe baza Economic Impact Reports 2021), deși în cazul României, acest procent este semnificativ sub media europeană, cu un procent în jur de 6% (sub țări precum Cehia, Finlanda sau Ungaria). Acest fenomen este resimțit la nivelul Bucureștiului, dar și al zonei sale de influență, resursele turistice existente fiind nevalorificate și utilizate insuficient pentru a stimula economia locală. Atragerea vizitatorilor și creșterea ofertei turistice se poate realiza prin valorificarea și promovarea resurselor turistice existente. Astfel, treptat, punctele de interes turistic devin mai accesibile și mai populare, conducând în prealabil și la creșterea atractivității zonei și a orașului (nu doar din punct de vedere turistic.)

Mobilitatea turistică face referire la modul/urile de deplasare utilizat/e de către vizitatori pentru a ajunge de la origine la diferite destinații (puncte de atracție) și viceversa. Accesibilitatea cu o varietate de mijloace de transport este un factor care poate juca un rol important în alegerea unei destinații turistice. Astfel, o ofertă turistică completă și variată ajută la promovarea zonelor turistice pentru a le face populare în rândul vizitatorilor.

Atât la nivel european, cât și național, mobilitatea turistică reprezintă un factor semnificativ în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de sustenabilitate și reziliența climatică. Preocupările legate de schimbările climatice și modalitățile de ameliorare ale acestui fenomen global au condus la integrarea mobilității turistice printre cele 17 obiective ale sustenabilității - Obiectivele pentru Dezvoltare Durabilă. Obiectivul global la care se face referire cu precădere este nr. 11, și anume Orașe și comunități durabile. În contextul acestei agende, mobilitatea turistică se aliniază perfect cu aceste priorități, deoarece promovează turismul ecologic prin utilizarea mijloacelor de transport prietenoase cu mediul, a transportului alternativ și a opțiunilor de ridesharing disponibile. Implementarea unor măsuri similare, ajută la reducerea amprentei de carbon a turiștilor și contribuie, în același timp, și la dezvoltarea infrastructurii urbane sustenabile.

Oportunitatea și actualitatea temei la nivel european este dată de preocupările europene și mondiale ale momentului în ceea ce privește schimbările climatice și modul prin care acest fenomen global se poate ameliora. Studiul privind mobilitate turistică se regăsește și în alte strategii precum Reziliența Climatică, Turismul Sustenabil, Pactul Verde European, Strategia de Mobilitate Sustenabilă și Inteligentă sau Agenda Urbană pentru UE.

Mobilitatea turistică în românia

În România, importanța mobilității turistice este evidențiată prin necesitatea alinierii la standardele și obiectivele europene (de mediu și sustenabilitate). Adoptarea strategiilor europene pentru mobilitate sustenabilă aduce cu sine multiple beneficii, inclusiv îmbunătățirea calității aerului și reducerea poluării în marile orașe turistice precum București, Cluj-Napoca sau Brașov. De asemenea, mobilitatea turistică sustenabilă poate atrage un număr mai mare de turiști responsabili, care preferă destinațiile ce promovează ecoturismul și respectul față de mediu.

Mobilitatea turistică a evoluat de-a lungul timpului, devenind o necesitate în ceea ce privește petrecerea timpului liber. Ca orice fenomen care evoluează spontan și neplanificat, mobilitatea turistică aduce provocări precum creșterea gradului de automobilitate (ducând la poluare și congestii de trafic) și dependența de vehiculul personal (determinând parcare spontană și probleme de accesibilitate). Astfel, punctele de interes devin mult mai greu accesibile din cauza lipsei alternativelor de transport. În plus, infrastructura existentă, fiind limitată sau necorespunzătoare, contribuie la aglomerații și ambuteiaje. Un exemplu în acest sens este Valea Prahovei, o zonă de interes turistic ridicat, dar care se confruntă constant cu probleme de trafic și aglomerări pe perioade foarte lungi de timp. Printre factorii care influențează această dinamică se numără volumul mare de trafic în perioadele de vârf, numeroasele intersecții și puncte de acces în localități, lipsa alternativelor de transport viabile sau parcările inadecvate. Toți acești factori contribuie la congestionarea traficului, afectând negativ experiența turistică și timpul de călătorie. Lipsa planificării în prezent a acestui tip de mobilitate, mobilitatea turistică, ca parte integrată a turismului, aduce cu sine și un potențial de dezvoltarea major în ceea ce privește crearea unui model de deplasare care poate fi implementat la diferite scări teritoriale și contextualizat în funcție de nevoile locale.

Paradigma mobilității turistice în românia

Paradigma mobilității în România este încă una în plină transformare, acest lucru reflectându-se în preocupările actuale concentrare pe dezvoltarea sustenabilă, digitalizare, inovare și îmbunătățirea infrastructurii. La nivel național, mobilitatea turistică este un subiect care primește puțină atenție în cadrul Strategiilor de Dezvoltare Turistică la nivel regional sau local, în Strategia Națională pentru Dezvoltarea Turismului și în Planurile de Mobilitate Urbană Durabilă, în ciuda faptului că deplasările în scop turistic au crescut cu peste 90% între 2011 și 2019 (conform statisticilor INS). Se remarcă o evoluție a numărului de vizitatori străini de la 6,7 milioane de vizitatori în anul 2021 la 14,7 milioane în 2023 (conform Breviarului Statistic 2021-2023 de la INS). Mai mult, în prezent, raportul dintre turismul intern și internațional la nivel național se apropie de egalitate, comparativ cu anul 2019, când cel intern era predominant, cu un procent de aproximativ 80% din turismul total al României.

Multe dintre marile orașe, la nivel național, investesc în extinderea și modernizarea rețelelor de transport public și promovarea utilizării autobuzelor/troleibuzelor, tramvaielor sau metroului (în cazul Bucureștiului). Totodată, există un interes sporit pentru soluțiile de mobilitate alternativă, cum ar fi bicicletele și trotinetele electrice, susținute de dezvoltarea infrastructurii de piste dedicate, care să asigure siguranța în timpul deplasării tuturor participanților la trafic. 

Provocări și perspective de viitor

Deși România a înregistrat progrese semnificative în dezvoltarea turismului, există încă provocări care trebuie abordate și ameliorate. Infrastructura rutieră în unele zone rurale necesită îmbunătățiri, iar serviciile turistice trebuie să se adapteze constant la cerințele moderne ale vizitatorilor. Investițiile în promovarea internațională și în formarea profesională a personalului sunt esențiale pentru a susține creșterea pe termen lung a industriei turismului.

Una dintre principalele probleme cu care se confruntă turismul românesc este infrastructura rutieră și feroviară deficitară. Drumurile naționale și autostrăzile sunt insuficiente și, adesea, într-o stare precară (potrivit unui raport al Comisiei Europene din 2023), numărul de kilometri de autostradă per cap de locuitor, din România, este unul dintre cele mai mici la nivelul Uniunii Europene. De asemenea, rețeaua feroviară necesită modernizări semnificative pentru a se alinia standardelor actuale, iar trenurile existente sunt adesea lente și sosesc cu întârzieri. Aceste disfuncționalități fac ca deplasarea între diferite puncte de atracție turistică să fie dificilă și obositoare pentru vizitatori.

În ceea ce privește transportul public, deși disponibil în majoritatea marilor orașe, acesta este insuficient dezvoltat în zonele rurale și montane, care constituie o parte importantă a atracțiilor turistice ale României. Atât lipsa legăturilor directe, cât și a serviciilor de transport fiabile limitează accesul turiștilor la multe dintre punctele de interes. În majoritatea cazurilor, singura variantă de deplasare accesibilă este automobilul personal. Mai mult, nici traficul aerian nu face excepție, aeroporturile regionale sunt puține și adesea neconectate eficient cu restul țării, dar mai ales cu zonele turistice.

În ciuda tuturor provocărilor semnificative care împiedică valorificarea completă a potențialului turistic, România are oportunități considerabile pentru a-și îmbunătăți mobilitatea turistică, în contextul stadiului incipient de dezvoltare actual al acesteia. Planificarea mobilității urbane la niveluri teritoriale diferite (local, regional și național), care să includă și mobilitatea turistică, poate crește, printre altele, și atractivitatea turistică în zonele de interes. De asemenea, investițiile în infrastructură și proiectele de modernizare a drumurilor și prelungirea rețelei de autostrăzi, precum și reabilitarea căilor ferate ar putea transforma semnificativ experiența turistică. Mai mult, dezvoltarea unor servicii de transport public eficiente și extinderea legăturilor aeriene interne ar putea facilita accesul turiștilor în toate regiunile țării.

Un alt aspect esențial este și digitalizarea serviciilor turistice. O platformă integrată care să ofere informații detaliate despre rute, mijloace de transport și atracții turistice, precum și posibilitatea de a rezerva bilete și cazări online ar putea îmbunătăți semnificativ mobilitatea și experiența turiștilor. Mai mult, crearea unor pachete turistice complete care să includă și mobilitatea turistică ar face punctele de interes mult mai atractive și ar crește oferta turistică în zonă. Inițiativele de promovare a turismului verde și implementarea unor practici sustenabile în gestionarea destinațiilor turistice sunt, de asemenea, necesare pentru a păstra și valorifica resursele naturale existente ale României.

Studii de caz 

Propunere trasee zona metropolitană București

Studiul privind mobilitatea turistică a început odată cu lucrarea de disertație în care am abordat pentru prima dată această temă și am descoperit astfel complexitatea și importanța subiectului din perspectiva urbanismului/planificării și a mobilității. A fost surprinzătoare descoperirea cantității limitate a informației disponibile (în special în limba română) în perioada respectivă, care făcea referire la tema mobilității turistice. Acesta a reprezentat și unul dintre motivele principale care m-a provocat să continui cercetarea și să doresc să contribui la aprofundarea subiectului.

Lucrarea realizată a analizat mobilitatea și oferta turistică din zona metropolitană³ a municipiului București, cu un studiu mai detaliat pe zona nordică, un areal cu potențial turistic ridicat, dar cu o ofertă de deplasare scăzută. Au fost analizate diferite paliere privind urbanismul și mobilitatea (puncte de atracție turistică, patrimoniu, rețea rutieră și feroviară etc.), în urma cărora au fost identificate o serie de disfuncții, dar și potențiale. De asemenea, a fost creată o viziune și au fost stabilite strategii și principii de dezvoltare, conducând mai departe la etapa de propuneri. Au fost planificate trasee la diferite niveluri teritoriale - metropolitan, local și zonal, oferind astfel o planificare integrată și perspective de dezvoltare viitoare.

La nivel metropolitan a fost propusă dezvoltarea unor poli tematici care vor fi conectați prin trasee de biciclete, autobuz turistic de tip hop-on/off sau tren. Asemănător, la nivel local a fost îmbunătățită mobilitatea turistică prin extinderea numărului de stații de transport public metropolitan, amenajarea unor parcări de transfer atât pentru autovehicule, cât și pentru biciclete (Park&Ride, Bike&Ride), puncte de închirieri biciclete și pontoane/debarcadere. Mai mult, s-a propus reactivarea căii ferate și (re)amenajarea celor două gări - cea existentă și o nouă gară propusă - prin crearea unor trasee velo, pentru plimbări cu barca, dar și pentru autobuzul turistic de tip hop-on/off.

La nivel zonal, conceptul de dezvoltare își propune resuscitarea Snagovului prin amenajarea celor două gări - gara Snagov și noua gară propusă - conectate și accesibilizate cu ajutorul diferitelor mijloace de transport propuse (bicicletă, autobuz hop on/off, ambarcațiuni), dar și prin specificul acestora, ca poli culturali importanți.

Vechea gară va fi reamenajată având la bază tematica apicolă, în proximitatea acesteia fiind dezvoltată zonă cu mici unități de cazare și pavilioane. Aici vor fi organizate diferite ateliere de colectare și prelucrare a mierii, de realizat lumânări din ceară naturală sau ateliere de gătit cu produsele apicole obținute local. De asemenea, vor fi oferite și servicii de relaxare și recuperare precum aromoterapie, masaj cu miere sau tratamente cu lăptișor de matcă. Gara va dispune, pe lângă accesul la transportul feroviar, și de stații pentru autobuz local și turistic, puncte de închirieri și parcare pentru biciclete sau info point.

Gara nou-propusă va fi amenajată ca un punct intermodal care oferă acces la mijloace de transport precum autobuz turistic, autobuz metropolitan și închirieri biciclete, dar și servicii de park&ride, bike&ride și stații de încărcare pentru mașini electrice. Gara va fi amenajată ca un punct intermodal care oferă acces la mijloace de transport precum autobuz turistic, autobuz metropolitan și închirieri biciclete, dar și servicii de park&ride, bike&ride și stații de încărcare pentru mașini electrice.

Studiu Brașov și zona metropolitană

Lucrarea doctorală vizează continuarea studiului inițiat în lucrarea de disertație, urmând aceeași tematică, a mobilității turistice. Se dorește o aprofundarea și mai detaliată a subiectul, dar cu accentul de data aceasta pe zona metropolitană a municipiului Brașov și a zonelor din proximitate cu un potențial ridicat din punct de vedere turistic. Stadiul cercetării este încă unul incipient, urmând a fi dezvoltat ulterior pentru a ajunge la concluzii pertinente, bazate pe analiza detaliată a ofertei mobilității turistice din zona. Similar studiului precedent, vor fi formulate propuneri și recomandări bazate pe exemple de bune practici internaționale. Acestea vor veni în întâmpinarea disfuncțiilor și provocărilor existente în ceea ce privește mobilitatea turistică, dezvoltarea turismului sustenabil și al ofertei turistice în aria de interes.

Exemple de bune practici

Barcelona

Un exemplu de oraș relevant, cu mobilitate turistică bine dezvoltată este Barcelona; o destinație pe care am avut ocazia să o studiez pe o perioadă de două luni, fiind pe de-o parte locuitor pentru o perioadă temporară și pe de altă parte trăind experiența de turist în Barcelona.

Barcelona este una dintre cele mai populare destinații turistice din Europa, atrăgând milioane de vizitatori anual datorită ofertei sale variate de atracții culturale, arhitecturale, dar și prin prisma experiențelor inedite puse la dispoziție (culinare, culturale etc.). Mobilitatea turistică în oraș este bine susținută de o infrastructură diversificată și eficientă, care permite turiștilor să exploreze cu ușurință numeroasele atracții ale orașului. Sistemul de mobilitate urbană existent este bine pus la punct, aspect ce se observă încă de la sosirea în marile porți urbane de acces din oraș, fie că vorbim de aeroport sau gări și autogări. Oferta de mobilitate este foarte variată, punând la dispoziție mijloace de transport public local, transport alternativ și de tip sharing, dar și transport special.

Transportul public din Barcelona este foarte bine organizat, cu o rețea extinsă de metrouri, autobuze, tramvaie și trenuri regionale. Metroul este probabil cel mai rapid și eficient mod de a te deplasa către principalele atracții turistice. Autobuzele vin în completarea acestei rețele, oferind rute care acoperă atât întreaga suprafață a orașului, cât și zonele periferice. În ceea ce privește tramvaiul, deși acoperirea este mai limitată comparativ cu celelalte mijloace de transport public, acesta oferă o modalitate plăcută de a călători, în special în zonele nou-dezvoltate ale orașului. Pentru vizitatorii care preferă transportul alternativ, Barcelona oferă numeroase opțiuni de închiriere de biciclete, trotinete sau scutere electrice. De asemenea, sistemul public de închirieri biciclete este foarte popular atât în rândul localnicilor, cât și al turiștilor, oferind o modalitate accesibilă și sustenabilă de deplasare, contribuind, în același timp, la reducerea traficului și a poluării. Orașul dispune de o infrastructură de biciclete dedicată care facilitează explorarea într-un mod eco-friendly.

În cazul vizitatorilor care preferă confortul, există numeroase opțiuni de taxi și servicii de ridesharing (Uber și Cabify). Acestea sunt ușor accesibile și oferă un mod confortabil de a ajunge la destinație, mai ales în orele târzii sau pentru transferurile către și de la aeroport.

O altă modalitate de vizitare pentru turiști este și transportul maritim cu ambarcațiuni. Pachetele turistice pun la dispoziție croaziere de o zi, oferind posibilitatea de a admira orașul și coasta dintr-o perspectivă diferită, combinând relaxarea cu explorarea.

În ceea ce privește oferta de mobilitate turistică a Barcelonei, aceasta este diversificată, oferind diferite pachete de servicii pentru turiști. Exemple în acest sens sunt Barcelona City Pass sau Barcelona Card, cu abonamente de la 1 până la 7 zile. Abonamentele includ accesul la atracții turistice, reduceri pentru diferite servicii și produse, transport public local, dar și accesul la transport special, autobuze turistice sau ambarcațiuni, pentru a face deplasarea cât mai facilă și experiența vizitatorului cât mai plăcută. De asemenea, alte pachete includ tururi ghidate utilizând mijloace de transport alternativ precum biciclete sau segways.

Autobuzele turistice, precum Barcelona Bus Turístic, funcționează pe principiul „hop-on, hop-off”, permițând vizitatorilor să coboare la orice stație pentru a explora o anumită zonă și mai apoi să aibă posibilitatea de a se urca din nou în autobuz pentru a continua turul. Sistemul este organizat astfel încât să ofere un mod atractiv și relaxant de a vedea principalele atracții ale orașului, oferind în același timp informații audio despre istoria și cultura locurilor vizitate.

Elveția

Un alt exemplu remarcabil pe care am avut ocazia să îl experimentez este sistemul de mobilitate urbană și turistică din Elveția. Studiind modul de abordare al mobilității turistice în diferite zone din Elveția, am observat existența unei planificări la nivel național a mobilității turistice nemotorizate. Planificarea acestei rețele de trasee naționale a fost realizată în colaborare cu autoritățile locale din fiecare canton pentru a asigura o bună coordonare și relaționare.

Pe baza acestor rețele de trasee a fost realizată o platformă digitală care furnizează hărți interactive cu trasee din Elveția și Liechtenstein denumită SwitzerlandMobility. Acesta pune la dispoziție opțiunea de a alege dintre diferite trasee de vară precum drumeții, ciclism, ciclism montan, skating și canotaj, dar și activități și trasee disponibile în perioada iernii, drumeții de iarnă, trasee cu echipamente speciale (rachete de zăpadă, schi fond) și pârtii de schi. Traseele planificate sunt conectate cu o varietate de servicii precum: unități de cazare, puncte de închiriere biciclete sau echipamente sportive, dar au acces și la trasee regionale. Mai mult, sunt oferite servicii de informare online și ghidare pe tot parcursul traseelor. Prin acest mod se dorește furnizarea unei experiențe complete de-a lungul întregii deplasări.

Traseele propuse au fost subdivizate în mai multe categorii, la nivel local, regional, național și internațional. Fiecare dintre trasee sunt semnalizate, cu diferite culori în funcție de modul de deplasare pentru care a fost planificat, spre exemplu: semne galbene pentru trasee pedestre, iar roșii pentru cele nemotorizate. Acestor semne li se adaugă informații suplimentare precum traseele naționale, regionale și locale cu care sunt conectate. Adițional, modurile de deplasare pe acele trasee sunt marcate prin diferite culori: verde pentru drumeții, albastru deschis pentru bicicliști, ocru pentru bicicliști montani, violet pentru roleri și turcoaz pentru canoe/caiac. Acest cod de culori este corelat cu traseele aferente pe toate panourile de informare și hărțile virtuale. 

În ceea ce privește infrastructura, rețeaua națională și regională de trasee este împărțită pe distanțe care pot fi parcurse într-o zi, fie că vorbim de tren, autobuz, barcă sau telecabină, acestea putând fi utilizate și în planificarea unor călătorii de scurtă durată. Toate aceste informații se regăsesc pe platforma online, fiind puse la dispoziție toate orarele, cât și traseele pe o hartă interactivă. De asemenea, există și opțiunea tipărită, sub forma unor hărți pe care sunt marcate traseele pentru fiecare mod de deplasare.

SwissTrails oferă pachete de servicii turistice care să ușureze deplasarea vizitatorilor, fie că este vorba de cazare, bilete de tren sau autobuz, transferul de bagaje, închirieri de biciclete (electrice, tandem, montane) și echipamente, sau ghidare și informare prin intermediul broșurilor sau online. De asemenea, în ceea ce privește cazarea, toate unitățile de cazare care fac parte din oferta turistică (hoteluri, campinguri, camere private, hosteluri sau ferme) pun la dispoziție facilități pentru gararea bicicletelor, echipament pentru mici reparații, dar și spații de spălare și uscare a hainelor și echipamentelor.

Asemănător Barcelonei, și Elveția dispune de un Swiss All-in-One Travel Pass, care oferă o mobilitate turistică la nivel național. Prin intermediul unor abonamente cu o valabilitate de la 3 până la 15 zile, este pusă la dispoziție o mobilitate combinată, integrând optim transportul public și mijloace de transport alternativ, oferind condiții ideale pentru petrecerea timpului liber și turism. Sunt puse la dispoziție o varietate de moduri de transport public cu acces nelimitat - trenuri, autobuze, ambarcațiuni, trenuri panoramice, trenuri expres - și servicii turistice precum: intrări gratuite la muzee, excursii montane și reduceri la achiziționarea altor excursii montane.

Concluzii

Deși România se confruntă în prezent cu provocări numeroase și complexe în ceea ce privește mobilitatea, și cu precădere mobilitatea turistică, oportunitățile pentru îmbunătățirea infrastructurii și serviciilor sunt considerabile. O planificare strategică integrată și investiții adecvate pot inversa raportul și pot transforma România într-o destinație turistică competitivă la nivel european, valorificând pe deplin resursele sale culturale, naturale și antropice. De asemenea, integrarea mobilității turistice în oferta de servicii turistice este un pas esențial pentru a crește atractivitatea turistică, dar și pentru a facilita deplasarea și a asigura o experiența plăcută vizitatorilor. O colaborare între diferitele tipuri de actori urbani și autoritățile din domeniul turismului (și nu numai), este necesară pentru a depăși obstacolele actuale și a crea un mediu favorabil pentru dezvoltarea unui turism de calitate cu o ofertă diversificată.

Bibliografie

Negulescu M. H. (2011), Mobilitate și formă urbană - aspecte teoretice, Ed. Universitară „Ion Mincu”, București.

Note

1 Share of urban population worldwide in 2023, by continent. Disponibil la https://www.statista.com/statistics/270860/urbanization-by-continent/.

2 Dezvoltarea zonelor urbane de locuințe, a zonelor comerciale și extinderea sistemului de străzi fără a ține cont de planificare urbană.

3 Cuprinde teritoriul administrativ al orașului centru polarizator și al unităților administrativ-teritoriale cuprinse în zona de navetism a acestuia, la distanțe de până la 30 km, care respectă condiția de contiguitate spațială și în cadrul căruia s-au dezvoltat relații de cooperare pe multiple planuri.