Dihotomia memoriei din fostele republici ale URSS-ului

BREJNEV: Mamă, ce părere ai despre biroul meu?

Mama: E frumos, Leonid.

O duce să-i vadă apartamentul spațios din Moscova:

BREJNEV: Mamă, ce părere ai despre apartamentul meu?

Mama: E frumos, Leonid.

O duce în dacea lui din afara Moscovei: Brejnev: Mamă, ce părere ai despre casa mea?

Mama: E frumoasă, Leonid.

BREJNEV: Mamă, ți-am arătat biroul meu elegant, apartamentul și dacea și totuși nu pari entuziasmată. Nu ești mândră de mine?

Nu ești impresionată de niciunul dintre aceste lucruri? Ce s-a întâmplat?

MAMA: Toate sunt frumoase Leonid, dar sunt îngrijorat ce se va întâmpla când vin comuniștii la putere!¹

Introducere

Eliberată de sub comunism, Europa de Est a suferit o transformare majoră. Între 1990-2000, patru state au dispărut de pe hartă și s-au născut 14 țări. La extremitatea vestică a Uniunii Sovietice, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina, Moldova au devenit independente, precum și Rusia. Cehia și Slovacia au apărut ca urmare a dizolvării federației cehoslovace în cadrul „Divorțului de Catifea”. Și Iugoslavia s-a împărțit în republicile Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Serbia și Muntenegru.²

Această metamorfoză a națiunilor poate fi comparată ca amploare cu rezultatele Tratatului de la Versailles, de după primul război mondial. Apariția națiunilor-state după prima conflagrație mondială a fost concluzia unui proces îndelungat început în sec. al XIX-lea. Producerea unui eveniment similar la sfârșitul sec. al XX-lea a fost o surpriză.³

O altă victimă a revoluțiilor din 1989 a fost calendarul, similar cu ce s-a întâmplat în timpul Revoluției Franceze. Pentru a puncta timpul diferit, zilele libere și sărbătorile au fost schimbate. În cazul României, zile precum 1 mai sau 23 august și-au pierdut importanța și au fost înlocuite de alte zile de sărbătoare precum 1 decembrie sau 24 ianuarie. Sărbătorile religioase și-au recăpătat rolul lor, după ce guvernul comunist le-a minimalizat importanța. Activitățile susținute de stat au fost alese ca să promoveze noile direcții ale țării.

Lumina de la răsărit

Situația în Rusia diferă destul de mult față de fostele de state din blocul de Est cât și de republicile care au făcut parte din URSS.

În cadrul mitologiei imperiilor, rolul ruinelor și monumentelor trecutului sunt de o importanță majoră. Orașe precum Roma, Constantinopol și Moscova se nasc pe bazele ruinelor orașului vechi, devenind sursa lor. Distrugerea predecesorului permite actul de renaștere, într-o repetiție de tip Freudian.⁴

Pentru URSS actul de naștere simbolică, este distrugerea patrimoniului Imperiul Țarist și negarea sa. Distrugerea catredralei Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova în 1931, reprezintă actul de naștere simbolică a Imperiului Sovietic.⁵

Monumentele sovietice erau plasate în locații cheie, precum în fața primăriilor, în intersecții majore sau în piețe centrale. Plasate pe un pedestal înalt, monumentul era greu de înțeles de la mică distanță. Vizibil de la distanță, cu cât te apropiai, cu atât se pierdea în peisajul urban.

O astfel de percepție asupra monumentului îl face un obiect de cult deosebit. Îl ține la distanță pe privitor. Această distanță este inerentă funcție sale, deci apropierea de monument însemna o încălcare a zonei sacre. Un număr important de monumente din Moscova, erau create cu intenția aceasta în minte. Statuia lui Feliks Dzerzhinsky, de lângă sediul KGB, a fost una dintre acele mai cunoscute cazuri.

Distanța până la monument este în strânsă legătură cu înălțimea monumentului. Cu cât este mai mic monumentul, cu atât e mai ușor e să te apropii de el, chiar dacă această proximitate se simte ca o încălcare a zonei personale. Această zonă de apropiere este similară cu zona de comfort a unei persoane de care vorbește Ervin Goffman, sau zona a manifestărilor personale de care vorbește Merleau-Ponty. Dar aceste zone protective care înconjoară corpul sunt situate în jurul ființelor vii, nu în jurul imaginilor tăiate în piatră. Atunci când vedem muncitorii în jurul unui monument, dându-l jos, se simte o uimire în privitor.

Acest încălcare a spațiului face parte din funcțiunea acestor monumente. Una dintre cele mai importante statui sovietice de pe dealul Mamai de lângă Volgograd, numită „Patria te cheamă”, a fost construită la asemenea scară încât vizitatorul să simtă apăsarea colosală și forța nemăsurată. Astfel sculptorul Yevgeny Vuchetich a vrut să scoată în evidența presiunea și importanța bătăliei ce s-a desfășurat la Stalingrad în timpul războiului.

Destalinizarea

Destalinizarea în URSS, inițiată de Nikita Hrușciov la mijlocul anilor 1950, a marcat o schimbare politică și culturală semnificativă, menită să demonteze moștenirea opresivă a lui Iosif Stalin, caracterizată prin denunțarea cultului personalității sale, relaxarea politicilor represive și un impuls mai amplu pentru reformă în cadrul Partidului Comunist și al societății sovietice. Nikita Hrușciov îl denunță pe fostul dictator în discursul său Despre cultul personalității și consecințele sale.

Pentru multă vreme, idea de reformă a reprezentat o anatemă pentru corpul politic sovietic. Vyacheslav Molotov, protejatul lui Stalin, care s-a opus cu vehemență destalinizării începute de Hrușciov, a condamnat cu vehemență schimbarea:” Există comuniști reformatori și comuniști autentici”. ⁶

Ca urmare a destalinizării, corpul lui Stalin a fost mutat din mausoleul lui Lenin, în 1961.

Piața Roșie

În cazul Rusiei, a existat o respingere a schimbării. Acest fapt este simbolizat la nivelul Moscovei, prin păstrarea Kremlinului. Cu toate că majoritatea orașelor europene, precum Parisul sau Viena, și-au dărâmat zidurile defensive în sec. al XIX-lea și sec. al XX-lea, Kremlinul a rămas paralizat în timp. ⁷

Michel Foucalt a observat că la sfârșitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea, arhitectura și-a pus problema de populație, sănătate și construirea corectă în zona urbană. Inițial preocupările principale ale arhitecturii era legate de manifestarea puterii.

Liderii sovietici au rămas captivați de Kremlin prin manifestarea simbolică a puterii de către zidurile cetății. După căderea regimului țarist, Piața Roșie a devenit un o zonă în care au fost îngropați soldați bolșevici, morți în urma Revoluției. Mai târziu, odată cu ridicarea mausoleului lui Lenin, zona de lângă zidul Kremlinului devine locul de veci pentru eroii Uniunii Sovietice. Între 1917 și 1985, au fost îngropați diferiți lideri comuniști, printre care Konstantin Chernenko, Felix Dzerzhinsky, Mikhail Frunze, Mikhail Kalinin, Iosif Vissarionovici Stalin, Kliment Voroshilov și Leonid Brezhnev. Alte personalități importante din istoria rusă, îngropate aici sunt Iuri Gagarin și mareșalul Gheorghi Jukov.

În 1953, când Stalin moare în urma unui atac cerebral, liderul comunist este îngropat în mausoleul lui Lenin, proiectat de Alexei Viktorovici Șciusev. Îndepărtarea cadavrului lui Stalin din mausoleul lui Lenin într-o locație mai puțin proeminentă în interiorul zidurilor Kremlinului simbolizează o schimbare semnificativă în peisajul politic al Uniunii Sovietice, reflectând încercările regimului de a se distanța de ideologiile staliniste.

Mausoleul lui Lenin

Mausoleul Lenin, situat în Piața Roșie a Moscovei, servește ca un simbol semnificativ al istoriei sovietice și al cultului personalității din jurul lui Vladimir Lenin. De la înființarea sa, la scurt timp după moartea lui Lenin în 1924, mausoleul a fost un punct focal pentru comemorarea publică și discursul politic, reflectând interacțiunea complexă dintre memorie, ideologie și arhitectură în contextul sovietic.

Inițial, mausoleul a fost construit din lemn, la scurt timp după moartea lui Lenin. Între 1929-1930, mausoleul este ridicat din granit, de către arhitectul Alexey Shchusev. Noul monument a fost ridicat din materiale prețioase precum marmură, porfir, granit și labradorit, după ce au existat rapoarte că vechiul monument este afectat de mucegai.

După moartea lui Stalin, corpul său îmbălsămat este așezat lângă cel al lui Lenin. Acesta rămâne în mausoleum între 1953 și 1961. Pe 31 octombrie 1961, în mijlocul nopții, corpul lui Stalin este mutat și orice inscripție din mausoleu care vorbește despre el, este ștearsă. Stalin cade victimă măsurilor pe care dictatorul le-a promovat cu ani în urmă, când victimele sale deveneau non-persoane peste noapte, dispărând din toate punctele de vedere.

Un an mai târziu, pe 21 octombrie 1962, în ziarul de partid Pravda apare poemul lui Yevgeny Yevtushenko (vezi Anexa) care susținea politica de Destalinizare, dar care susținea că urmașii săi au rămas Staliniști. Spre finalul poeziei, se pune întrebarea ”...Dar cum să-l dezrădăcinăm pe Stalin din moștenitorii lui Stalin?!...”. Destalinizarea a însemnat o critică ușoară a regimului lui Stalin, pentru a permite comemorarea realizărilor dictatorului. Totuși, la cel de-al 22 congres al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, susținut de Nikita Khrushchev, s-a acceptat ideea de dezhumare a corpului lui Stalin din mausoleu, redenumirea orașelor, denumite după dictator și alți politicieni sovietici.

Din 1991, se vorbește de mutarea corpului lui Lenin din Mausoleul său din Piața Roșie. Monumentul a fost plasat într-un raport de subordonare cu Piața Roșie, un spațiu plin de simbolistică pentru lumea rusească. Mausoleul, prin materialele utilizate, nu iese în evidență în spațiul pieței.

Monumentele sunt ridicate în spații de maximă vizibilitate, dar în cazul Pieței Roșii, orice monument pălește ca scară, în comparație cu zidurile Kremlinului. ⁸

După venirea la putere a lui Lenin, dictatorul a venit cu o strategie de continuare a valului revoluționar, prin care să răspândească ideile sale revoluționare. Lenin propune „Propaganda Monumentalistă” ca metodă de propagare a revoluției comuniste.

Monumentul lui Feliks Dzerzhinsky, Moscova

Feliks Dzerzhinsky a fost liderul și fondatorul Poliției secrete, numite Comisia Extraordinară pentru Întreaga Rusie (rusă Всероссийская Чрезвычайная Комиссия), abreviat simplu VChK, dar cunoscut în mod popular ca Cheka. Provenit dintr-o familie nobiliară poloneză, s-a implicat în politica din Imperiul Țarist, apoi a jucat un rol important în Revoluția din Octombrie. În decembrie 1917, a înființat Cheka, care avea ca rol central suprimarea activităților anti-revoluționare de pe întregul teritoriu al Uniunii Sovietice. Feliks Dzerzhinsky a murit pe 20 iulie 1926, la Moscova, după un discurs de 2 ore în care a denunțat opoziția din interiorul partidului comunist. Liderul comunist a fost îngropat în Necropola de lângă zidul Kremlinului.

Statuia dedicată lui Feliks Dzerzhinsky a fost realizată de sculptorul Yevgeny Vuchetich, autorul celebrei statui ”Patria Mamă te cheamă!”, dedicat apărătorilor orașului Stalingrad.

”Felix de Fier” a reprezentat pentru decenii întregi, până în 1991, principalul simbol al represiunii din Uniunea Sovietică. Monumentul a fost ridicat în piața Lubyanka, în fața sediului KGB. În fața sediului poliției secrete, se afla o altă clădire monumentală cu arcade, care adăpostea magazinul Lumea Copiilor. Astfel, moscoviții glumeau că cineva ”s-a dus în Lumea Copiilor” când avea probleme cu autoritățile. Statuia a fost demolată la 22 august 1991. Monumentul a fost aruncat în Parcul Sculpturilor, din Moscova, în 1992.

Din 1991 până astăzi au fost dezbateri îndelungate, legate de readucerea statuii lui Feliks Dzerzhinsky, în Piața Lubyanka. În 2021, Biroul procurorului general din Moscova a decis că demolarea statuii n-a avut bază legală și că n-a fost găsit niciun act administrativ care să autorizeze lucrarea.

Pe 11 septembrie 2023, o statuie de bronz a sa, a fost ridicată în fața sediului SVR, din districtul Yasenevo, din Moscova. Statuia este o copie a originalului. ⁹Sergey Naryshkin, directorul SVR-ului, care a inaugurat statuia, a făcut remarca că statuia a fost orientată către țările NATO, Polonia și țările Baltice. Similar, statuia ”Felix de Fier”, era orientată într-o manieră similară. Directorul SVR-ului, a comentat faptul că amenințarea pentru Rusia vine tot din nord-vest, la fel ca înainte de 1991.¹⁰

Continuitatea

Cu toate că au existat încercări timide după căderea URSS-ului de demolare a monumentelor și relicvelor sovietice, mare parte din acestea au rămas. Rusia a moștenit 7700 de monumente cu liderul revoluționar sovietic, Lenin, din care aproximativ 6000 au rămas. Aceste monumente erau ridicate la ”cererea oamenilor muncii” în parcuri, piețe publice, lângă fabrici sau în fața clădirilor de instituții.

La 1 februarie 2023, un bust al fostului dictator Stalin a fost inaugurat în orașul Volgograd. Opera aparține artistului plastic Sergey Shcherbakov.¹¹ Cele mai multe monumente ale fostului dictator au fost date jos și mutate în Parcul Sculpturilor din Moscova, pe Bulevardul Krymsky Val. În mai 2021, 56% din respondenții la un sondaj de opinie, a centrului de cercetare independent Levada, au declarat că Stalin a fost un ”mare lider”, dublu față de anul 2016. Această atitudine este legată de memoria victoriei în timpul celui de-al doilea Război Mondial, un moment de cotitură pentru istoria rusească modernă. ¹²

În iulie 2021, Vladimir Putin semnează un document, prin care se interzice negarea ”rolului decisiv” pe care l-a avut Uniunea Sovietică în victoria asupra ”fascismului”. De altfel, Duma de stat a validat o lege prin care crimele comise de URSS nu sunt pe picior de egalitate cu cele desăvârșite de Germania. ¹³ Aceste decizii politice au drept rezultat o amnezie istorică și rescrierea evenimentelor trecute, pentru a legitima regimul politic actual și a unifica națiunea în jurul memoriei ”Marelui Războiul Patriotic”.

Continuitate sau… nu

După căderea cortinei de fier a existat o perioadă de iconoclastă. Monumentele dedicate armatei roșii au fost dărâmate ca noile guverne sa obțină o legitimizare, fiind înlocuite cu noile simboluri. A urmat o perioadă de dezinteres, ca urmare a preocupării noilor guverne cu transformarea țărilor economic și social în cadrul aderării la NATO și UE.

Monumentele mai puțin controversate au rămas la locul, cu toate că și-au pierdut orice semnificație. Nu mai făceau obiectul celebrărilor, trecând neobservate. Problema a apărut cu soclurile vechi neocupate, care aduceau aminte de fostele statui. Richard Esbenshade observa în 1995:”Au rămas la locul lor, dar nici nu mai sunt prezente, în sensul Derridean, fiind marcată absența”¹⁴

Comparativ cu restul Europei de Est, monumentele și memoria promovată de Statul Rus a rămas într-un blocaj. Venirea la putere în anul 2000, a lui Vladimir Putin, a condus la o ”stalinizare” ușoară în jurul personalității sale. Rusia, considerându-se succesorul URSS-ului, a dorit o reîntoarcere la situația de dinainte de 1991, căderea Uniunii Sovietice, fiind considerată cel mai mare dezastru geopolitic al sec. XX-lea. ¹⁵

Vladimir Putin și regimul său au promovat activ, încă de la începutul carierei sale politice mitul citadelei asediate, care descrie felul în care Rusia este înconjurată de puteri răuvoitoare.¹⁶

Alain Besançon, istoricul francez, spune despre Rusia că tradiția minciunii este la fel de veche ca țara. Împreună cu Marchizul de Cuisine, declară că minciuna este o caracteristică esențială a rușilor.¹⁷

Siloviki, o facțiune puternică a elitelor de securitate și militare, au devenit esențiale în consolidarea regimului autoritar al lui Vladimir Putin, modelând peisajul politic al Rusiei printr-un amestec de control de stat și retorică naționalistă care pune accent pe stabilitate și securitate. Sistemul este inspirat de cel din Imperiul Bizantin, unde conform sistemului Pronoia, se acorda condiționat pământul de către împărat, în primul rând personalului militar, care conferea drepturi și privilegii specifice asupra diferitelor proprietăți ale guvernului.¹⁸

Astfel, Rusia continuă să păstreze o instituție de inspirație medievală, care modelează puternic societatea. Faptul se reflectă, în aspectul general al centrului simbolic al Rusiei. Piața Roșie se prezintă sub forma unei piețe medievale, unde se regăsește biserica împreună cu mormintele celor mai de seamă personalități. În proximitatea pieței, se află zona administrativă, protejată în mod simbolic de zidurile Kremlinului.

În ultimii ani, Rusia sub conducerea lui Vladimir Putin, a cunoscut un fenomen de refacere a memoriei liderilor comuniști, ca urmare a slăbirii relaților cu Europa și SUA. Refacerea statuii lui Feliks Dzerzhinsky, fondatorul KGB-ului, arată revenirea opresiunii și a unei atmosfere de tensiunii în cadrul relațiilor internaționale.

Mai mult, dezbaterea în jurul monumentului Feliks Dzerzhinsky este emblematică pentru o luptă mai amplă asupra memoriei istorice în Rusia. Prezența monumentului în Piața Lubyanka evocă amintiri ale terorii de stat și represiunii, provocând discuții despre responsabilitate și necesitatea unei înțelegeri nuanțate a trecutului.

Bibliografie

Condee, Nancy. Soviet Hieroglyphics Visual culture in late twentieth- century Russia. Bloomington: Indiana University Press, 1995.

Ochman, Ewa. Post-Communist Poland- Contested Pasts and Future Identities. New York: Editura Routledge, 2013.

Articole online

Putin: Soviet collapse a 'genuine tragedy': https://www.nbcnews.com/id/wbna7632057 accesat la data de 05.09.2023

Batyrov, Timur, ”The prosecutor's office recognized the demolition of the monument to Dzerzhinsky on Lubyanka as illegal”, Forbes Rusia, 2021: https://www.forbes.ru/newsroom/obshchestvo/427917-prokuratura-priznala-nezakonnym-snos-pamyatnika-dzerzhinskomu-na accesat la data de 02.01.2025

Nichols, Tom, ”The Mysterious Return of a Soviet Statue in Russia”, The Atlantic, 2023: https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2023/09/russia-soviet-secret-police-dzerzhinsky/675337/ accesat la data de 02.01.2025

Comer, Margaret, et al. "Lubyanka: dissonant memories of violence in the heart of moscow". Memory Studies, vol. 16, no. 3, 2023, p. 561-575. https://doi.org/10.1177/17506980231162332

Surse imagini

Fig. Copertă realizată de autor.

Fig.1 Imagine realizată de autor.

Fig.2 Imagine realizată de autor.

Fig.3 Imagine realizată de autor.

Fig.4 Imagine realizată de autor.

Fig.5 Imagine realizată de autor.

Fig.6 https://www.flickr.com/photos/mr_peter/38438108201

Fig.7 https://www.rferl.org/a/statue-dzerhinsky-russia-soviet-kgb/25136433.html

Anexă

Poezia ”Moștenitorii lui Stalin”, Yevgeny Yevtushenko, Pravda, 21 octombrie 1962

Current Digest of the Soviet Press. Vol. XIV, No. 40 (1963), p. 5

”Marmura era tăcută.
Paharul strălucea în tăcere.
Gardienii au stat tăcuți,
Bronzind la soare.
Dar sicriul emana un vapor slab.
Respirația s-a scurs printr-o crăpătură
Când au luat-o prin ușile Mausoleului.
Sicriul a plutit încet pe lângă,
Colțurile lui ating baionetele.
Tăcea și el! –
Dar înspăimântător de tăcut.
Strângerea mohorâtă
Pumni îmbălsămați,
Înăuntru, bărbatul pretinzând moartea
Apăsat de crăpătură.
Voia să-și amintească de toate acestea
Cine îl ducea la îndeplinire:
Recruți tineri Ryazan și Kursk, așa că după aceea cumva
S-ar putea să adune puterea pentru o ieșire
Și ridică-te de pe pământ
Și ajungeți la aceste persoane neplăcute.
Se gândise la ceva.
Se cuibărase doar pentru a se odihni.
Și fac un apel la guvernul nostru
Cu cererea
A dubla,
A se tripla
Paznicul de la această lespede
Pentru ca Stalin să nu se ridice,
Și, cu Stalin,
trecutul.
Nu vorbesc de acel trecut valoros și valoros, care a fost Turksib,
Magnitka
Și steagul peste Berlin.
Aici
Adică prin trecut
Ignorarea bunăstării oamenilor,
Calomniile,
Arestările nevinovaților.
Am semănat sincer.
Am turnat oțel sincer
Și am defilat sincer,
Aliniați-vă în rândurile soldaților.
Dar se temea de noi.
Crezând într-un scop important, nu a crezut
Asta înseamnă
Ar trebui să fie demn de marele obiectiv.
Era clarvăzător.
priceput în legile luptei,
A lăsat mulți moștenitori pe fața globului.
Visez
Că a fost pus un telefon în sicriu:
Stalin îi trimite instrucțiunile
lui Enver Hoxha.
Unde mai trece linia de la sicriu?
Nu-Stalin nu a cedat.
El consideră moartea remediabilă.
L-am dezhumat
Din Mausoleu.
Dar cum să-l dezrădăcinăm pe Stalin
din moștenitorii lui Stalin?!
Unii dintre moștenitori taie trandafiri la pensie
și consideră în secret pensionarea temporară.
Alţii
Chiar să-l condamne pe Stalin de pe platformă,
Dar ei înșiși
Noaptea plâng pentru vremurile de demult.
Evident, nu degeaba moștenitorii lui Stalin fac astăzi
Suferă atacuri de cord.
Ei, cândva locotenenții săi,
Nu le plac aceste vremuri
Când taberele sunt goale
Și sălile în care oamenii ascultă poezie sunt aglomerate.
Partidul
mi-a ordonat să nu tac.
Lasă-i pe unii să se repete iar și iar:
"Relaxați-vă! „–Nu pot fi calm.
Atâta timp cât moștenitorii lui Stalin există pe pământ
Mi se va părea
că Stalin se află încă în Mausoleu.”

Note

¹ Glumă din perioada sovietică.

² Epoca postbelică: O istorie a Europei de după 1945, trad. De Georgiana Perlea; postf. de Mircea Mihăieș.- Iași: Editura Polirom, 2008, p. 583.

³ Ibidem.

⁴ Condee, Nancy, Soviet Hieroglyphics Visual culture in late twentieth- century Russia, Bloomington, Indiana University Press, 1995, pp.102-103.

⁵ Ibidem.

⁶ Citat de Cohen, F. Stephen, Rethinking the soviet experience; Politics & History since 1917, New York, editura Oxford University Press, 1986, p. 131.

⁷ Condee, Nancy, Soviet Hieroglyphics Visual culture in late twentieth- century Russia, Bloomington, Indiana University Press, 1995, p. 97.

⁸ Condee, Nancy, Soviet Hieroglyphics Visual culture in late twentieth- century Russia, Bloomington, Indiana University Press, 1995, p. 93.

⁹ Batyrov, Timur, The prosecutor's office recognized the demolition of the monument to Dzerzhinsky on Lubyanka as illegal, Forbes Rusia, 2021, https://www.forbes.ru/newsroom/obshchestvo/427917-prokuratura-priznala-nezakonnym-snos-pamyatnika-dzerzhinskomu-na accesat la data de 02.01.2025

¹⁰ Nichols, Tom, ”The Mysterious Return of a Soviet Statue in Russia”, The Atlantic, 2023, https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2023/09/russia-soviet-secret-police-dzerzhinsky/675337/ accesat la data de 02.01.2025

¹¹ https://www.euronews.com/2023/02/01/russia-unveils-new-busts-of-stalin-in-time-for-the-anniverary-of-the-battle-of-stalingrad accesat la data de 03.02.2023.

¹² https://carnegiemoscow.org/commentary/84991 accesat la data de 19.02.2023.

¹³ Ibidem.

¹⁴ Ochman, Ewa, Post-Communist Poland- Contested Pasts and Future Identities, 2013, p. 143.

¹⁵ Putin: Soviet collapse a 'genuine tragedy' https://www.nbcnews.com/id/wbna7632057 accesat la data de 05.09.2023

¹⁶ Daniel, Hrenciuc. Ucraina versus Rusia- Paradoxurile și dilemele unei relații complicate. Cluj-Napoca: Mega, 2022, pp.250-251.

¹⁷ Alain Besançon, Sfânta Rusie, traducere din limba franceză de Vlad Russo, București: Editura, Humanitas, 2022, p.13.

¹⁸ Această instituție a apărut ca un mecanism semnificativ de gestionare a pământului și a resurselor, în special în perioadele ulterioare ale imperiului, în special în secolele al XIII-lea și al XIV-lea. Pronoia a permis statului să stimuleze serviciul militar, oferind soldaților mijloacele de întreținere pentru ei înșiși și pentru familiile lor, asigurând astfel loialitatea și serviciul față de împărat.