Casa Copilului

Povestea învățării la copil se tot schimbă de la un an la altul, pentru că fiecare an este o vârstă.

În primele zile de după naștere, mediul în care se află el ar face bine să fie constant, cam așa cum fusese în capsula aceea perfectă din trupul mamei. În acest stadiu se construiește ceea ce Eric Erickson numea stadiul de trust/mistrust. Tot ce este neprevăzut, brutal, poate produce o neîncredere de fond care se poate întipări pe termen lung în mintea lui. Doar dacă un copil este încrezător, va fi și curios să exploreze mai târziu. I-ar sta bine într-o cameră la mansardă, oarecum delimitat de lumea de jos, unde este trafic. Și instinctul matern al părinților cere același lucru: să delimitezi puiul într-un spațiu greu accesibil.

De îndată ce începe să meargă, copilul explorează și imită. Asta presupune o casă cu pereți Gaudi. Colțurile camerelor reprezintă o delimitare prea brutală, care nu invită la explorare. În schimb, când se deplasează de-a lungul unui perete curb,