Dimensiunea infinitului: arhitectura între fizic și virtual

Într-un prezent tot mai mediat de ecrane, senzori, lentile și algoritmi, dispozitivele digitale au pătruns iremediabil în realitatea cotidiană, generând ca o parte semnificativă a existenței să nu se mai petreacă exclusiv în spațiul fizic, ci și în spațiul virtual; ideea de spațiu devenind permeabilă, incertă, aproape volatilă. Astfel, se observă apariția unui nou tip de spațiu ce nu se formează după aceiași parametri și nici nu se dezvoltă de la aceleași elemente de bază, generând o schimbare în definirea spațiului însuși și generând un interstițiu în ceea ce, până la momentul apariției tehnologiilor imersive, numeam realitate. Se conturează așadar apariția unor medii emergente, neaflate încă la maturitate, dar menite să schimbe atât modul de interacțiune, cât și cel de percepție a spațiului.

Tehnologiile imersive - precum realitatea virtuală (VR), augmentată (AR) sau mixtă (MR) - extind câmpul percepției umane și transformă profund modul în care interacționă