Școala ca loc de învățare

Pentru majoritatea dintre noi este de la sine înțeles că școala asta este. Însăși definiția termenului școală, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, înseamnă „Instituție de învățământ public unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. Localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus”.

În limba română, noțiunea de școală cumulează atât conceptul gestului în sine, a instituției dedicate predării, cât și edificiul dedicat procesului. Dar este oare școala de azi un loc pentru învățare sau a devenit, mai degrabă, un loc al predării seci, disociate de conceptul de cunoaștere, limitată sistemic de corsetele aplicate prin straturi succesive de birocrații instituționale și idei „axiomatice” perpetuate sub stindardul cutumei?

În viziunea mea, școala în sensul ei de edificiu trebuie înainte de toate să fie capabilă de a fi „locul” pentru învățare, indiferent de forma pe care acest proces o îmbracă și