Școlile mele: exuvii constănțene

Din păcate nu pot spune același lucru ca Mișu Foarfecă, dar poate e mai bine așa. Constanța este locul care m-a format. Acest lucru îmi este din ce în ce mai clar, în special de când nu mai locuiesc acolo. Cu cât de distanțezi de un lucru, cu atât se clarifică, ca și cum, odată înglobat în straturile memoriei, se conservă acele părți ale sale care contează cu adevărat pentru tine. După mai bine de zece ani în București, atunci când privesc înapoi spre Constanța, nu pot să nu văd orașul în care am copilărit ca prins în chihlimbar, static și cumva spectral. Într-atât de fantomatic a ajuns pentru mine acest loc încât, până și atunci când mai ajung pe acolo, îmi pare a fi mai aproape de imaginar decât de concret.

Poate de aceea îmi revin din ce în ce mai des imagini de acolo. Văd străzile vechi cu stâlpii încărcați de cabluri negre pe care stau pescăruși, centrul vechi cu statuia lui Ovidius înconjurată de mașini parcate, văd ruina Cazinoului unde se duceau găștile de puștani să f