Parcul comunitar Veinte De Mayo

Localizare: Corregimiento del Caguán, Neiva, Columbia, https://maps.app.goo.gl/iqVTQ1fRpGFXodQz8
Suprafață: 94 m²
An: 2025
Promotor: Primăria orașului Neiva (primarul Germán Casagua Bonilla) + Secretariatul pentru Locuințe și Habitat din Neiva + Comunitatea cartierului Veinte de Mayo
Managementul și supervizarea proiectului: arh. Marwin Victoria + arh. Julián Losada
Echipa de construcție: Camilo Sierra, Camilo Castro, María Del Mar Echeverry, Yenni Paola Cabrera, María Angelica Vega, Luisa Fernanda Solano, Christian Sánchez, Julián Castrillón, Jessica Natalia Medina, Juan Sebastián Daniels, Eliana Cardozo Chaux, Tania Vásquez, Anny Johanna Vargas, Roberto Escobar, Valeria Montenegro, Paula Moopan, Víctor Quintero, Daniel Losada, José Reinel López, Jorge Reyes, Luis Fernando Carvajal, Laura Daniela Azuero.
Management comunitar: Luz Bei Benítez
Parteneri: Taller Ciudad Portátil, Constructora León Aguilera, Constructora Cosmos, RM Ingeniería Integral, Ing. Carlos Rojas, Ing. William Giraldo, Ing. Miguel Puentes, Ing. William Tamayo, Ing. Carlos Moreno, Consilier Miller Osorio, Industrias Carvicam, Vinaki Arquitectos, Con.Kreta, BM Topografía, Disso Arquitectos, Puro Arte.
Video: Harvey Valenzuela + Marwin Victoria
Fotografii: Marwin Victoria + Víctor Hugo Galeano

În cartierul Veinte de Mayo din Neiva, un mic teren triunghiular de doar 94 m² — odinioară marcat de gunoi, consumul de droguri și violență — a fost transformat în inima comunității printr-un proces de arhitectură participativă. Parcul nu numai că a rezolvat problema lipsei de spațiu public într-o zonă cu o acoperire de mai puțin de 4%, dar a devenit și un manifest al rezilienței sociale, al autogestionării și al sustenabilității urbane.

Inspirația a venit din geometria amplasamentului. Triunghiul, perceput inițial ca o limitare, a devenit matricea conceptuală a proiectului. Din această formă au fost organizate zonele dure și verzi, mobilierul, pergola și coloanele. Ceea ce ar fi putut fi un simplu parc a fost transformat într-un simbol al identității colective.

Calea nu a fost ușoară. Cu un buget limitat și materiale rare, răspunsul a fost autogestionarea. Peste 15 familii au participat la mingas urbane (sesiuni de lucru colectiv), contribuind cu muncă, materiale reciclate, vopsea, alimente și, mai presus de toate, timp și angajament. Vecinii și foștii ocupanți ai lotului au devenit protagoniști ai construcției, ștergând stigmatele și demonstrând că arhitectura participativă poate transforma atât infrastructura, cât și relațiile sociale.

Materialitatea parcului reflectă această logică a economiei circulare și a solidarității. Au fost utilizate beton cu agregate reciclate, lemn de pin recuperat, profile metalice, vopsea și iluminat solar autonom. Fiecare element poartă povestea unei donații, a contribuției unui vecin sau a reinterpretării creative a ceea ce exista deja.

Spațiul a fost organizat cu un echilibru de 50% suprafețe dure și 50% zone verzi, incorporând jardiniere și peluze cu specii native, cu consum redus de apă. Zece cuburi ies din placă: cinci au funcții structurale, iar cinci devin mobilier urban, inclusiv bănci cu table de șah. Pergola triunghiulară, ridicată la 2,60 metri și fragmentată pentru a optimiza controlul solar și ventilația, oferă umbră pe tot parcursul zilei și confort termic în climatul cald din Neiva.

Culoarea a jucat un rol esențial în acest proces. O paletă de roșu, galben, alb și negru a fost aplicată în mod colectiv pe podele, coloane și un mural comunitar, consolidând o estetică care reflectă identitatea cartierului și sentimentul de apartenență.

Din punct de vedere social, parcul a restabilit încrederea și dialogul între vecini, a redus practicile conflictuale și a creat un cadru pentru integrarea intergenerațională. Din punct de vedere urbanistic, a extins oferta de spațiu public într-o zonă cu un deficit critic. Din punct de vedere ecologic, a încorporat vegetație și permeabilitate, îmbunătățind microclimatul. Din punct de vedere cultural, s-a consolidat ca un nou simbol al memoriei cartierului.

Proiectul demonstrează că, chiar și pe o suprafață de doar 94 m², arhitectura poate deveni un catalizator pentru coeziune, speranță și cetățenie. Puterea acestei transformări nu a venit dintr-un buget mare sau dintr-o firmă de prestigiu, ci din capacitatea unei comunități de a proiecta, construi și prelua controlul asupra propriului destin urban.