Anul trecut la Herkulesbad

Nu cred nici în fotografii, nici în explicații.

Ion Theodorescu

Am mers la Băile Herculane mai mult la oha. Tocmai scăpasem de o perioadă grea despre care nu voi spune decât că a avut de-a face cu lehamitea și mizeria izolării, dar și cu sentimentul că totul era blex. Îmi trebuia o pauză.

Optografii retiniene

Nu mai știu cine mi-a zis că ar trebui să merg la băi, ca bătrânii, să fac o cură. Ideea asta mi-a adus aminte de teancul de scrisori și cartoline pe care bunicul din partea tatei le trimitea familiei din stațiuni. Nu mă mai gândisem la ele de zeci de ani. Nici nu știu pe unde sunt. Însă m-au fascinat încă de mic. Eram copil, nu știam decât betoanele de nisip de pe litoral, și poate de asta imaginile cu clădiri vechi din lemn sau imense monolite brutaliste care răsăreau din păduri mi s-au întipărit pe retină. La fel și cuvintele scrise cu typeface-uri șaptezeciste pe care mă chinuiam să le silabisesc: So-va-ta, Va-tra Dor-nei, Slă