Băile Felix, stațiunea care ar fi putut să fie

La sud de Oradea, de-a lungul pârâului termal Peța, se întinde localitatea Băile Felix - o vale adăpostită între Pădurea Șomleului, Dealul Cordăului și Dealul Apateului. Poziția sa, la poalele pădurii și la limita câmpiei, i-a conferit dintotdeauna un caracter aparte: un loc în care natura și apa caldă par să fi dictat ritmul dezvoltării.

Izvoarele termale din zonă sunt menționate pentru prima dată în 1221 când, lângă băile din Várad (Oradea), apare „Abbatia de Heöviz, olim Hevius de Magno Varadino”¹. Istoric, arealul Băilor Felix a fost înconjurat de localități atestate documentar încă din sec. al XIII-lea, respectiv Sânmartin (1291), Haieu (1249) și Cordău (1273), dar care au urmat o dezvoltare urbanistică independentă de amplasamentul stațiunii.

În 1580, Antonio Possenio, responsabil cu organizarea Universității din Cluj, notează prezența în apropierea Oradei a unor „băi deosebit de bune”, capabile să vindece numeroși bo