Ocnele Mari și Ocnița: arhitectura unui potențial balnear uitat

La 12 kilometri vest de Râmnicu Vâlcea, pe văile sărate care coboară din Subcarpați spre Olt, Ocnele Mari și satul aparținător Ocnița concentrează straturi de memorie și resurse care se suprapun de secole: exploatări de sare încă din antichitate, un nucleu balnear născut în secolul al XIX-lea, o morfologie spectaculoasă (cu „Râpa Evantai”/ ”Râpa Corbilor”) - o rezervație geologică unică de 15 hectare de interes național (arie protejată) și o cultură locală a meșteșugurilor - de la olăritul din Buda la gospodăriile cu prispă din Lunca. Pe acest fundal s-a conturat ceea ce putem numi o „arhitectură socială” a băilor: pavilioane, vile de sezon, bungalow-uri de weekend și clădiri utilitare, toate gândite pentru a lega resursa naturală (sarea) de corpul și viața comunității. Astăzi, Ocnele Mari este oraș, cu satele sale componente (Ocnița, Lunca, Buda), însă funcțiunea balneară nu mai are coerența de altădată. Deși salina turistică este amenajată atractiv - activă 12 luni/12 (cu un flux