Orașul (dez)vrăjit

Marea literatură modernistă reprezintă o fabuloasă arhivă de topografii eterogene ale modernității, o colecție de figuri auctoriale situate într-o multiplicitate de poziții ale lumii moderne globalizate sub imperiul expansiunii capitalismului. Trecând prin via viermuială urbană, mai mult sau mai puțin politizată de Balzac și Zola, prin complexa cartografie de clasă à la Melville, prin explorarea urbană animată de foame la Hamsun și ajungând la spațiile de retragere ale marii burghezii în literatura metafizică de fine Belle Époque reiese limpede sincronicitatea non-sincronică a unei lumi în proces de transformare radicală. La 150 de ani de la nașterea lui Thomas Mann, nici siturile de odihnă, aceste spații ale retragerii contemplative de clasă superioară și mijlocie, cu toată infrastructura lor de grijă și structurare a malaise-ului existențial, nu mai sunt ce au fost. În era capitalismului târziu, logica modernistă a planificării spațiilor urbane naționale se dezintegrează sub presi