RDW

Limbo Space

Aaron Betsky_foto@Andrew Pielage

Aaron BETSKY este președinte al Școlii de Arhitectură din Taliesin. Critic de artă, arhitectură și design, este autorul mai multor cărți pe aceste teme. Are un blog pe www.architectmagazine.com, publicație online a AIA, în care scrie de două ori pe săptămână. Format ca arhitect și în științe umaniste la Yale University, a fost director al Muzeului de Artă din Cincinnati (2006-2014) și al Institutului de Arhitectură al Olandei (2001-2006), precum și curator de arhitectură și design la Muzeul Artei Moderne din San Francisco (1995-2001). A lucrat în echipa lui Frank O. Gehry & Associates and Hodgetts + Fung și a predat la școala de arhitectură independentă SCI-Arc din Los Angeles. În 2008, a fost curator al celei de-a 11-a Bienale Internaționale de Arhitectură de la Veneția. Cărțile sale cele mai recente sunt: „Making It Modern: The History of Modernism in Architecture of Design” (Actar Publishers, 2016) și „Architecture Matters” (Thames & Hudson, 2017).

Andrés Jaque for Architect magazine © Luis Díaz Díaz

Andrés JAQUE este arhitect, cu studii la Școala tehnică superioară de arhitectură de la Madrid, Fundația Alfred Toepfer Stiftung (Hamburg) și Fundația Graham. Este fondatorul Biroului pentru Inovare Politică (Office for Political Innovation), un birou internațional de arhitectură cu preocupări situate la intersecția dintre design, cercetare și critică de arhitectură. Este autorul unor proiecte premiate, ca de exemplu: Plasencia Clergy Hall of Residence, House in Never Never Land, TUPPER HOME, ESCARAVOX sau COSMO, MoMA PS1.
Premii: Premiul Frederick Kiesler (2016), acordat de Primăria orașului Viena; Silver Lion (2014) pentru cel mai bun proiect de cercetare la a 14-a Bienală de la Veneția; Premiul Dionisio Hernández Gil.
Publicații: Transmaterial Politics (2017), Calculable (2016) PHANTOM. Mies as Rendered Society, Different Kinds of Water Pouring into a Swimming Pool, Dulces Arenas Cotidianas (2013), Everyday Politics (2011), Melnikov. 1000 Autos Garage in Paris 1929 (2004).
Lucrările sale de cercetare au fost publicate în Perspecta, Log, Thresholds, Volume etc.
Proiectele biroului său de arhitectură au fost prezentate în unele dintre cele mai importante publicații de arhitectură – A+U, Bauwelt, Domus, El Croquis, The Architectural Review – și de presă – The New York Times, Wall Street Journal, The Guardian, El País și au fost expuse la Muzeul de Artă Modernă MoMA, London Design Museum, MAK în Vienna, Tel Aviv Museum of Art, RED CAT Cal Arts Contemporary Art Center din Los Angeles, Z33 din Hasselt, Schweizerisches Architektur Museum din Basel, Princeton University SoA și Cité de l’Architecture et du Patrimoine de Paris.

© Imagen Subliminal

Elizabeth DILLER este partener fondator al Diller Scofidio + Renfro (DS+R), un birou de proiectare cu sediul în New York (1979). Împreună cu Ricardo Scofidio a creat o formă alternativă de practică arhitecturală care asociază designul, spectacolul și media electronică cu teoria culturală și arhitecturală și critica de specialitate. Proiectele sale trans-disciplinare au atras atenția mediei, numele său fiind semnalat de Time Magazine în Topul 100 al celor mai influenți oameni din lume și au fost răsplătite de Fundația MacArthur prin primul premiu acordat în domeniul arhitecturii. În prezent, coordonează două proiecte culturale semnificative pentru New York: The Shed – primul centru de arte proiectat pentru a achiziționa, produce și prezenta toate tipurile de arte ale spectacolului, arte vizuale, cultură populară – și extinderea Muzeului de Artă Modernă (ambele urmează să fie inaugurate în 2019). Pe lângă coordonarea celor două instalații expuse la Bienala de la Veneția din acest an, este și principalul proiectant al expoziției „Heavenly Bodies: Fashion and the Catholic Imagination” de la Metropolitan Museum of Art din New York. Este membru al American Academy of Arts and Letters, American Academy of Arts and Sciences și al International Fellow of the Royal Institute of British Architects. Este profesor de arhitectură la Princeton University.
www.dsrny.com

Iwan BAAN este un fotograf olandez cunoscut pentru preocuparea sa de a prezenta prin intermediul imaginilor modul în care indivizii, comunitățile și societățile interacționează în mediul construit. Născut în 1975, a studiat la Royal Academy of Art din Haga și a lucrat apoi în domeniul fotografiei cu caracter documentar în New York și Europa. Pasiunea sa pentru documentare și spațiu deopotrivă transpare din fotografiile sale, care ilustrează abilitatea oamenilor de a-și apropria spații și obiecte, în ideea creării unui „loc” pentru fiecare. Exemple care pot susține această afirmație putem găsi în lucrările sale privind comunitățile informale, în care arhitectura vernaculară și modul de a „face loc” pot servi drept mostre de ingeniozitate umană: vezi imaginile din seria Torre David din Caracas, cu care Baan a câștigat Leul de Aur pentru cea mai bună instalație la Bienala de Arhitectură de la Veneția din 2012 (https://www.theguardian.com/cities/gallery/2014/feb/12/la-torre-david-vertical-slum-caracas-venezuela-tower).
Fără să aibă o formație în domeniul arhitecturii, Baan a reușit să-și construiască o viziune care aduce în prim-plan mizele și perspectivele omului de rând, care dau semnificație și context arhitecturii și spațiilor care ne înconjoară, abordare artistică prin care a devenit o voce accesibilă și pertinentă privind problemele stringente ale arhitecturii actuale.
Asocierea sa cu arhitecți de renume s-a produs după ce a primit Premiul Julius Shulman pentru fotografie. Începând cu acest moment când a devenit vizibil, Rem Koolhaas, Herzog & de Meuron, Zaha Hadid, Diller Scofidio & Renfro, Toyo Ito, SANAA și Morphosis au apelat la el pentru a le pune operele în valoare prin fotografie, descoperindu-le sentimentul locului și făurindu-le o poveste. Prin fotografiile sale, Baan a contribuit și la succesul unor cărți de arhitectură: „Insular Insight: Where Art and Architecture Conspire with Nature: Naoshima, Teshima, Inujima” (2011, Lars Müller, Akiko Miki, în colaborare cu Hiroshi Kagayama, Lars Müller Publishers & Fukutake Foundation, 2011); „Torre David: Informal Vertical Communities” (Alfredo Brillembourg & Hubert Klumpner, Lars Müller Publishers, 2012) și „Brasilia & Chandigarh – Living With Modernity” (Iwan Baan, Cees Nooteboom, Martino Stierli, Lars Müller Publishers, 2010). În egală măsură, fotografiile lui ilustrează paginile revistelor de arhitectură, design și lifestyle ca The Wall Street Journal, The New York Times, Architectural Record, Domus, Abitare and Architectural Digest.
Premii și nominalizări: AIA Stephen A. Kliment Oculus Award; nominalizat ca unul dintre cele mai influente 100 de personalități din arhitectura contemporană de către revista Il Magazine dell’Architettura cu ocazia sărbătorii a 100 de numere (decembrie 2011).
https://iwan.com

Maria Claudia CLEMENTE este director cofondator al biroului de arhitectură și urbanism Labics (2002), alături de Francesco Isidori. Numele biroului, Labics, exprimă conceptul unui laborator, un teren de testare pentru idei avansate. Combinând abordarea teoretică și cercetarea aplicată, domeniul de interes al biroului s-a extins de la scara mică a arhitecturii de interior la scara macro a planurilor de urbanism, trecând prin toate scările intermediare, mai mult sau mai puțin complexe ale proiectului.
www.labics.it

Marina OTERO VERZIER este arhitect, activează în Rotterdam. A studiat arhitectura la TU Delft și ETSA Madrid. În 2013, a obținut o bursă Fulbright; master în Critical, Curatorial and Conceptual Practices in Architecture la Columbia University GSAPP. Doctorat la ETSAM în 2016. Profesor la RCA, Londra, director de cercetare la Het Nieuwe Instituut și curator al Pavilionului Olandei la a 16-a Bienală de la Veneția, „Work, Body, Leisure”, din acest an. A fost curator-șef al Trienalei de Arhitectură de la Oslo din 2016, cu tema After Belonging Agency. Anterior, a lucrat în New York, ca director de programare globală în rețea la Studio-X, Columbia University. Activitatea sa, recent premiată de către Fundația The Graham Foundation, Design Trust și prin premiul FAD Thought and Criticism, a fost publicată în diferite cărți și reviste. Publicații (în calitate de coeditor): Promiscuous Encounters (2014), Unmanned: Architecture and Security Series (2016), After Belonging: The Objects, Spaces, and Territories of the Ways We Stay In Transit (2016); editor al catalogului expoziției Work, Body, Leisure (2018).
https://hetnieuweinstituut.nl

Nathalie DE VRIES, arhitect și urbanist, este principalul fondator al biroului de arhitectură MVRDV (1998), alături de Winy Maas și Jacob van Rijs. Proiectele lor interdisciplinare se situează la intersecția dintre arhitectură și urbanism, stabilind o identitate internațională cu o varietate largă de tipologii de construcții și scări, auto-generate, inovative, experimentale și teoretice. Este cunoscută pentru o diversitate de lucrări de diferite tipologii și scări care conectează indivizi și comunități. Abordarea sa a avut ca rezultat o serie de proiecte capabile să-și activeze contextele, spațiile publice și comunitățile.
Este profesor la Baukunstklasse de la Kunstakademie Düsseldorf, dar a predat la mai multe instituții prestigioase ca, de exemplu, Harvard GSD, IIT Chicago, Berlage Institute, TU Delft, Architecture Academy Arnhem și TU Berlin. Este în prezent președintele The Royal Institute of Dutch Architects (BNA) și membru al unor consilii de conducere ale HS2 London to Birmingham High-Speed train line, Witte de With Center for Contemporary Art și Groninger Museum.

http://mvrdv.nl/

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog