Cluj / Mass

Discursul grupului MASS este laconic, dar are multe de spus. Cu fiecare proiect, în spațiul rarefiat al ideilor sau în realitatea suculentă a periferiilor noi, conceptul dezvăluie și fructifică sursa conexiunilor generatoare de sens.

Atelier MASS s-a constituit în anul 2011, prin asocierea a patru foști colegi de facultate. După terminarea studiilor, primii ani de practică au fost de acomodare la abordarea pragmatică a arhitecturii, un ritm pentru care școala nu te pregătește. De câțiva ani, a apărut căutarea firească a drumului nostru și dorința de a ne încerca propriile forțe. Ne-am regăsit în concursurile la care am participat împreună, în interesul comun pentru proiecte care nu ne îngrădesc în rutină.

Avem convingerea că o bună comunicare și colaborare cu cei din alte domenii este necesară pentru un nivel performant al soluțiilor. La rândul nostru suntem implicați în diverse activități conectate, într-un mod evident sau subtil, la domeniul arhitecturii.

Cercetarea mediului urban românesc și identificarea unor tipuri de intervenție la scară mică pentru ridicarea calității lui este una dintre preocupările noastre permanente. Prin asociația Minimass, participăm la proiecte culturale, cum ar fi „Superbia”, care studiază evolutia și ameliorarea noilor periferii urbane.

Echipa: Silviu Aldea, Marius Cătălin Moga, Camelia Sisak, Sisak Tamás Anul înființării: 2011 Adresă: Cluj-Napoca, str. Napoca, nr. 2-4, ap. 16-17 Contact: atelier.mass@gmail.com / Tel: 0364.142.651

Amenajare temporară TransilvaniaFest

Prin proiectul de la Blaj, am abordat problematica unei ample si spinoase realități cultural-istorice: patrimoniul architectural aflat într-o avansată stare de degradare.

Palatul Cultural din Blaj este doar unul dintre numeroasele exemple de neglijare conștientă și voluntară a cladirilor prestigioase din Transilvania. Moștenirea construită valoroasă anterioară sistemului socialist, martor incomod al evoluției istorice în raport cu „noua epocă”, era programată pieirii.

Activarea temporară a palatului lasat în paragină invocă o redobândire magică a identității lui pierdute. Opus abandonului reprobabil, evenimentul cultural inițiază o reabilitare ideologică a spațiului desființat de istoria recentă și deschide calea spre concursul de arhitectură lansat de organizatori. Scopul principal este sensibilizarea publicului la fenomenul ireversibil de disoluție a valorilor patrimoniale. Asumând precaritatea situației postcriză, se propun modele alternative, temporare de functionalizare a spațiilor, în așteptarea unor soluții viabile.

Conceptul amenajării dobândește forța din contrastul afirmat între eleganța festivă a inserției temporare și negura trecutului traumatic. Elementele de limbaj susținute de elemente tehnice acuză, la propriu și la figurat, detașarea evenimentului față de contextul decăzut. Lumina perimetrală trasează un spațiu nou de referință, suprafața de calcare, înălțată și detașată de cadru, descrie și asigură un parcurs, afirmă un ritual tămăduitor.

„Materializarea proiectului a fost marcată de limitări tehnice și financiare și de dificultatea de a organiza echipe de voluntari total lipsiți de experiență. A fost necesară implicarea noastră efectivă în realizarea amenajării și, în mod surprinzător, hazardul șantierului și nesiguranța ce a persistat până la final s-au transformat într-o surpriză total plăcută. Experimentarea fizică (nu doar intelectuală) a nașterii în concret a arhitecturii oferă un sentiment de satisfacție greu de cuantificat.”( Camelia Sisak)

Locație: Palatul Cultural din Blaj

Blaj, jud. Alba

Temă/Funcțiune: Amenajare temporară TransilvaniaFest

Proiectare/execuție: 2011

Echipă proiect: Silviu Aldea, Marius Cătălin Moga, Camelia Sisak, Sisak Tamás

Cafeneaua Papillon

Concurența pe o piață tot mai abundentă, aceea a cafenelelor (ca și în retail sau în designul hotelurilor) creează oportunități nu doar pentru consumatori, ci și pentru arhitect/designer/artist solicitat tot mai des în amenajări interioare. Identitatea vizuală devine parte esențială a appeall-ului și unealtă de marketing, iar acest fapt produce două efecte: cerința pentru design creativ și, simultan, consumul acestuia.

Iar atunci când avem de-a face cu investitori tineri, la început de drum și cu resurse limitate, imaginația este suplimentar solicitată pentru a găsi soluții necostisitoare și manopere low-tech fără a compromite imaginea finală. Aceste dificultăți pot fi depășite de bunul dialog dintre elementele trinomului beneficiar-arhitect-executant, de entuziasmul și implicarea părților, precum și de disponibilitatea de a experimenta.

Conceptul de papillon (fluture), pe care l-au propus beneficiarii, nu conținea nicio referință vizuală asociată, doar un nume de care aceștia se atașaseră, precum și o idee despre publicul-țintă: „oameni ca și noi”, ceea ce însemna o atmosferă tinerească și relaxată.

Amenjarea interioară pleacă de la abordarea noțiunii de fluture de pe o poziție mai puțin comercială și drăguță. Astfel, papillon nu este asociat cu flori și gingășie, ci cu o interpretare alternativă: fluturele de noapte alb, efemer, atras de lumina electrică. O serie de imagini invocate de această interpretare a creat limbajul plastic al amenajării: geometrie abstractă albă, suprafețe pliate, becuri incandescente aparente, ideea de insectar etc.

Locație: Cluj-Napoca

Funcțiune: Amenajare cafenea

Execuție/proiectare: 2011

Suprafața: 100 mp

Echipa: Silviu Aldea, Marius Cătălin Moga, Camelia Sisak, Sisak Tamás

Concurs extindere Biblioteca Centrală Universitară

Proiectul propune o reflecție și o critică a volumului în arhitectură în favoarea spațiului. Astfel, soluția a fost gândită dinspre interior spre exterior, concentrându-se asupra calităților spațiale ale luminii, proceselor temporale, dar și a implicațiilor privind construcția unui asemenea program și traseele sale posibile în viitor.

Biblioteca este, în primul rând, un spațiu cu un timp propriu. Comunicarea informației se face fără cuvinte, într-o liniște profundă și printr-un gest individual. Liniștea, concentrarea, durata și nemișcarea favorizează experiențele legate de trecerea timpului. Mișcarea luminii, schimbările climaterice (nebulozitate, ceață, ploaie, ninsoare), înserarea, culorile și densitățile sezoniere ale vegetației devin senzații spațiale tangibile.

Lucrând cu lumina naturală, proiectul conturează un cadru neutru și seren în care culorile deschise și suprafețele netede amplifică starea de lumină și o propagă către miezul clădirii. Prin fațadele vitrate în totalitate, spațiile ample devin receptoare: cutii albe de rezonanță a fenomenelor temporale. Conform simulărilor fotometrice asupra modelului clădirii, densificarea partiului se face odată cu scăderea luminii, dar și a scării arhitecturale. Această densificare permite realizarea unor structuri reduse la minimum ce creează o scenografie diafană și ritmată în dialog cu vegetația exterioară.

Pe de altă parte, programul arhitectural necesită și o reflecție asupra viitorului problematic al bibliotecii, pusă sub semnul întrebării de era digitalizării și a noilor medii virtuale. Se pune, așadar, problema unui organism adaptabil la noile necesități funcționale, a unui volum restructurabil în totalitate cu eforturi reduse.

Soluția prilejuiește o discuție asupra elementelor esențiale ale arhitecturii: spațiu, lumină și timp. Timpul mediază relația dintre primele două constituente, iar împreună generează o arhitectură epurată de surplusuri, un spațiu al esențelor, o arhitectură minimală.

Locație: Cluj-Napoca

Funcțiune: Depozit cu acces liber la raft, BCU „Lucian Blaga”

Proiect: 2010

Echipa: Silviu Aldea, Kiss Zoltán, Sisak Tamás; vizualizare Mihai Pricop

Concurs - Centru multifuncțional birouri/sport

Cum înscriem o clădire într-un context volumetric destul de unitar, față de care cerințele funcționale ale temei de concurs par exagerate și supradimensionate? La acest proiect, considerentele volumetrice și de integrare în context au fost prioritare față de rezolvările funcționale surprinzătoare. Propunerea accentuează caracterul mixt al contextului construit, de funcțiuni publice și locuire colectivă de mică densitate, și în același timp oferă cât de multă suprafață verde. Ne-am concentrat pe articularea în fațada principală a celor două unități funcționale și pe deschiderea către stradă, mediu și utilizatori.

Sportul este o necesitate pentru dezvoltarea echilibrată a copiilor, iar clădirea este accesibilă, atractivă și prietenoasă, atât pentru practicanți, cât și pentru spectatori. Această atitudine apare la fațade și, mai ales, la ideea gradenelor exterioare din dreptul bazinului de polo care pot servi ca extensie a celor interioare sau, pur și simplu, ca spațiu semipublic de observație a activității dinăuntru prin vitrajul generos. Pe acoperiș este posibilă amplasarea a două terenuri de streetball, unul accesibil pentru personalul de la birouri și unul pentru public, dinspre curte.

Suprafața ocupată de clădire este recuperată pentru vegetație pe fațadele acesteia, iar curtea interioară aduce lumină și aer proaspăt la birouri și la parcarea din subsol. Vegetația apare și în logiile corpului de birouri care, alături de ferestrele modulare în diverse combinații, fragmentează și diversifică volumul.

Locație: Cluj-Napoca Funcțiune: Birouri pentru ISJ, bazin de polo și sală de handbal pentru copii Proiect: 2010 Echipa: Sisak Tamás, Miruna Marinescu

Concurs Gosta-Serlachius

Concursul s-a desfășurat în martie 2011 pentu extinderea Muzeului Gösta Serlachius, care adăpostește cea mai mare colecție privată de pictură din nordul Europei. Tema presupunea realizarea unor noi spații de acces, spații pentru expoziții permanente și itinerante și anexe, însumând o suprafață totală de 5.000 mp. Amplasamentul se află într-un peisaj specific pentru Finlanda, accentul punându-se pe discreția intervenției și respectul față de cadrul natural și clădirile existente, dintre care cel mai important este conacul de cărămidă aparentă din anii 1930.

Plecând de la scara redusă și caracterul pavilionar al corpurilor existente dispuse liber în parc, soluția propusă accentuează calitatea spațială a peisajului. Amprenta noului corp al muzeului are un impact minim asupra vegetației existente, dezvoltându-se în cea mai mare parte pe suprafața pietruită din fața conacului. Dispunerea volumului principal al muzeului întărește axul compozițional N-S, care dă caracterul întregului parc. Extinderea reiterează într-un volum arhetipal silueta conacului Serlachius și stabilește un dialog formal între cele două.

Noua clădire (care conține accesul principal) și cea veche (capătul traseului muzeal) delimitează o „curte de onoare”, o platformă minerală - suport al diverselor activități conexe expozițiilor interioare. Numeroase dale circulare de sticlă încastrate în pavaj, un larg patio eliptic și două luminatoare bazin creează o scenografie discretă pentru acest spațiu public ce își schimbă caracterul odată cu lăsarea serii.

Volumul propus, aparent monolitic, se deschide dinspre foaierul de acces spre sala de conferințe și apoi spre peisaj, creând o senzație de trecere luminoasă. Aceeași deschidere spre peisaj apare și la nivelul superior în sala de expoziții itinerante, prin terasa adiacentă, unde exponatele stau sub cerul liber în umbra discretă a clădirii.

Forma eliptică a patio-ului este concepută în trompe l’oeil, focalizând atenția vizitatorilor din holul subteran spre clădirea conacului. Patio-ul adăpostește și un ochi de apă liniștit care distribuie lumina și potențează fenomenele meteorologice. Simetria schemei funcționale induce senzația de ordine, orientare facilă și seninătate. Spațiile orizontale generoase se îmbină asemenea unei compoziții clasice prin arhitectură contemporană.

Locație: Maenttae (Finlanda) Funcțiune: Extindere muzeu An de proiectare: 2011 Echipa: Silviu Aldea, Marius Cătălin Moga, Camelia Sisak, Sisak Tamás; Colaborator: Oana Cărean

Workshop SUPERBIA

Superbia este un proiect care surprinde un proces continuu de descoperire a noii suburbii românești începând cu Bienala de la Veneția 2010 și continuând cu workshopul desfășurat anul trecut. De la simpla observare a unui fenomen nou de dezvoltare imobiliară frenetică și ilustrare detașată a unui contrast între interioarele investite/pretențioase și mediul exterior brut, am ajuns la o discuție concretă asupra modului în care s-au realizat aceste dezvoltări și ce se poate face în situația actuală pentru a le îmbunătăți.

Cu mai bine de 10 ani în urmă, când a intrat în vigoare actualul PUG al Clujului (1999), intravilanul orașului a fost mărit cu aproximativ 50%, adică în jur de 2.000 de hectare de teren nou (agricol și pășunat, în cea mai mare parte). Timp de 10 ani, până în 2009, aceste teritorii noi au fost cucerite treptat și tot mai accelerat de locuințe, zone comerciale și industriale. Aceste dezvoltări masive au generat fenomenul de Sprawl, definit la nivelul întregii țări de o densitate neomogenă și de lipsa profundă a infrastructurii.

Sprawl-ul nu s-a dezvoltat doar în intravilanul marilor orașe, ci a cuprins (înghițit) și așezările, satele și comunele învecinate. Această situație este foarte ușor de observat în comuna Florești de lângă Cluj, studiul de caz al workshopului nostru. Florești este un caz aparte prin amploarea pe care a avut-o fenomenul de dezvoltare imobiliară, numărul populației aproape triplându-se în ultimii 8 ani, de la circa 7.000 de locuitori în 2003 la aproape 20.000 de locuitori. Țesutul urban rezultat cuprinde un mixaj de locuințe de toate dimensiunile și pentru o gamă largă de utilizatori: blocuri înghesuite, case tip „vilă”, centre comerciale, terenuri agricole, resturi de peisaj. Abia acum, după câțiva ani, utilizatorii încep să se confrunte cu adevăratele probleme ale locuirii în „suburbie” și să conștientizeze lipsurile mediului în care locuiesc. Un alt aspect specific comunei Florești este faptul că noii locuitori simt că sunt clujeni și susțin un mod de viață dependent de orașul Cluj, însă problemele cu care se confruntă țin de administrația locală, și singurul mod de a le rezolva este de a deveni activi/actori urbani în cadrul comunei.

Workshopul început în 2011 își propune să creeze un precedent pentru un mod consistent de rezolvare directă a nevoilor celor care locuiesc acolo. Acest efort este dublat de încercarea de a aduce în cultura generală a oricărui locuitor noțiunea și importanța spațiului public, a spațiului comun și a rolului pe care noua comunitate îl poate deține ca actor urban. Demersul a fost unul punctual, concentrat pe o zonă simptomatică a periferiei, cu un rezultat concret și care are posibilitatea implementării.

Ideile au variat ca mod de abordare, au fost propuse intervenții punctuale foarte ușor de realizat, strategii de dezvoltare pe mai mulți ani sau evenimente care să angreneze o comunitate în formare, chiar mai largă decât cea din zona studiată. Într-o fază intermediară, toate propunerile au fost discutate cu reprezentanți ai locuitorilor și ai administrației locale, respectiv primarul comunei Florești. Expoziția rezultată a stat la baza unei consultări publice și sperăm ca, într-o fază ulterioară, să se încerce implementarea lor cu ajutorul locuitorilor din Florești.

Acest workshop a fost realizat de echipa SUPERBIA și de Ordinul Arhitecților din România în colaborare cu Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Asociația Studenților Arhitecți și Atelier MASS. Parteneri ai evenimentului au fost Primăria comunei Florești și portalul de arhitectură ArhiForum.

Locație: Florești, jud. Cluj Funcțiune: proiect cultural Aplicație proiect: 2011-2012 Echipa: Moga Marius Cătălin, Sisak Camelia, Sisak Tamás

Citiți articolul integral în numărul special al revistei ARHITECTURA dedicat Clujului