Casa Moza

Casa Moza este, în primul rând, un exercițiu de sinceritate al arhitectului față de locul găsit, propunând o arhitectură care caută memoria locului și respectă vecinătatea printr-o volumetrie modestă, ce va mixa detaliile contemporane cu materiale și tehnologii aproape uitate în țara noastră.

Proiectul începe în anul 2008, având solicitarea beneficia-rului de a vizita un amplasament în Timișoara, unde exista o casă părăsită de ani buni, într-un cartier modest și tipic pentru Banat, în care alinierea fațadei principale către stradă prin două camere, din care una de oaspeți și cealaltă de ținut zestrea, erau permanent obturate de rulouri din lemn. Propunerea mi-a stârnit interesul și am acceptat tema de proiectare, aceea a unei case pentru o familie de tineri. Camere mari, răcoroase, cu miros de naftalină, icoane, poze de familie făcute pe litoral în anii ‘60, o bucătărie improvizată pe hol, alături de o cămară din care, parcă, se mai simțea miros de afumătură, volumetrie simplă, șarpantă în două ape, planimetrie rigidă și nefuncțională față de cerințele beneficiarului, degradări ale finisajelor și, nu în ultimul rând, dizlocări în zidăria veche, din cărămidă de Jimbolia. Toate acestea întregeau tabloul primei vizite pe sit și ne duceau către o rezolvare atât de simplă: demolarea casei existente și propunerea unei arhitecturi contemporane care să epateze.

Evaluarea structurală a construcției existente ne-a determi-nat să abordăm proiectul în termenii transformării prin reconstrucție a unei volumetrii simple, care să subordoneze discret extinderea propusă, ce are teama de a pășii pe terenul curții, folosindu-se de o consolă ce susține greutatea unor pereți de beton lăsați aparent după decofrare. Extinderea casei își propune o rememorare a prispei, ca spațiu de tran-ziție între interior si exterior, în care vitrinele mari ce glisează în planul fațadei lasă curtea să intre în casă și să înfășoare mesteacănul ce articuleză cele două fațade.

Planimetria propusă este una simplă, în care, prin tema „locu-lui în casă”, ne-am propus să obținem minimul necesar cu măsură potrivită, astfel încât locatarul să poată identifica, în fiecare spațiu propus, locul propriu cu mobilarea specifică anumitor funcțiuni: locul odihnei, locul de stat și vorbit, locul pentru gătit și mâncat, locul pentru citit și locul pentru dormit.

Scara interioară, din foaie de tablă neagră de 10 mm, se distinge în spațiul parterului prin calitatea de obiect sculptural, ce vrea să se desprindă de planul de călcare, invitându-ne să facem un pas către mansardă. Mobilarea locurilor din casă propune aceeași abordare sculpturală pentru obiectele casnice, unde aragazul este agățat de un perete de beton armat, blatul de lucru din lemn de stejar plutește peste corpurile de bucătărie luate la ofertă de la Ikea, plafonierele se află în pardoseala turnată din similipiatră, iar grupurile sanitare ascunse după sticla sablată alungă orice inhibiție a proprietarului.

Lumina ne dă tema mansardei. Lumina a fost folosită ca o unealtă de lucru în modelarea spațiului interior, prin amplasarea unor ferestre în planul învelitorii, ce caută un racord între un perete de calcan reconstruit din cărămida veche și austeritatea unui spațiu mansardat. Detaliile ele-mentelor structurale încearcă să dea plasticitate unui pod mansardat, unde grinda de beton armat ce ține șarpanta devine element de decor alături de cei șase stâlpi metalici și manșonul care încearcă să ascundă prinderea dintre beton și foaia de tablă neagră.

Casa Moza este un exercițiu de sinceritate al arhitectului față de materialul folosit, oferind bucurie în lucrul cu betonul, metalul și lemnul. O bucurie transmisă beneficiarului și constructorului, care priveau cu reținere primele gânduri și schițe făcute pe un șervețel de hârtie, în care povestea articulaților dintre învelitoarea de șiță și cornișa metalică treceau bariera normelor oferite de piața construcțiilor.

Întreg procesul de realizare a Casei Moza ne convinge de munca și timpul alocat proiectului, prin atitudinea bene-ficiarului, care a înțeles că el face parte dintr-o permanen-tă transformare a unui loc, ducând el însuși mai departe ceva din amintirile locului.

Autori: arh. Bogdan Demetrescu, arh. Alina Negru, arh. Andreea Siminici Colaboratori: Dan Crâsnic, Maja Spotanska Structura: ing. Lannert Cristian Constructor: ing. Marcel Lupu Proiect: Casa Moza, extindere și amenajare mansardă în pod existent la casa S+P+M Proiectare: 2009 Construcție: 2010/2011 - finalizare Biroul: SC D PROIECT SRL Suprafața: Sd = 277 mp + 26 mp (garaj) Suprafața inițială: Sc = 116 mp