Moldova / Casa Muzicii - Cluj-Napoca

stud.-arh. Daniel Șoltuzu îndrumător: prof. univ. dr. arh. Virgiliu Onofrei

Programul este unul predominant cultural.

Funcțiunile de această natură sunt reprezentate de două săli de spectacol, din care una de 600 de locuri, o fonotecă, o bibliotecă, un muzeu - destinat etnomuzicologiei, instrumentelor și tehnicilor de sunet, săli de repetiție și săli pentru workshop. Alături de acestea, în Casa Muzicii sunt prezente spații conexe: cafenele, librării și magazine - precum și spații cu funcție pregnantă de socializare și de organizare flexibilă a unor activități complementare: amfiteatru exterior și sală polivalentă.

Amplasarea acestor funcțiuni împreună în centrul vechi al Clujului, mai mult decât un exercițiu de arhitectură, amenajare peisageră și urbanism, reprezintă o abordare holistică a unui program arhitectural dedicat muzicii, program ce vrea să redea omului neinițiat, dar și celui instruit un spectru mai larg asupra acestei arte.

Aflată pe axul virtual al turlelor Bisericii „Sf. Mihail” și al Bisericii Franciscane, Casa Muzicii se constituie drept capăt al pietonalului Piața Unirii - Casa Matei - Parcul Caragiale, dar oferă totodată o trecere spre Drumul Cetățuiei, evocând astfel fostul pod - Podul Nemților, legătura firească a acestui parcurs către locul cel mai înalt al orașului.

Noul pod creat și pasajul ce leagă Parcul Caragiale de curtea interioară și de accesul casei sunt principalele noduri ce fac posibilă extinderea pietonalului Piața Unirii - Piața Muzeului spre belvederea de pe Cetățuie. Această mijlocire pe care o oferă Casa Muzicii nu este un simplu conector ce înlesnește trecerea spre un alt punct de interes al orașului, ci se dorește a fi un popas în care trecătorul să poată auzi muzica sau să compună... odată ajuns aici omul poate și să experimenteze, să se educe sau să privească.

Amenajările exterioare (Parcul Caragiale, reconversia vechii sinagogi, accesibilitatea terasei, a amfiteatrului ridicat peste nivelul clădirilor și curtea interioară) invită spre viața ce va pulsa sub anvelopa clădirii unde se află laolaltă o filarmonică, un muzeu, o bibliotecă, o fonotecă, săli de repetiții, spații polivalente și locuri destinate loisir-ului, pentru susținerea funcției de reper a clădirii.

Limbajul arhitectural, contemporan, urmărește integrarea în context prin contrast de imagine și mesaj.