Moldova / Muzeul Aurului - Roșia Montană

stud.-arh. Mihai Alexandru Bucălău | îndrumător: prof. univ. dr. arh. Virgiliu Onofrei

Istoria localității Roșia Montană este strâns legată de istoria exploatării zăcămintelor aurifere (spălarea nisipurilor aluvionare și extracția minereului aurifer).

În centrul localității, într-un cadru natural favorabil datorat terenului ușor accidentat și unei panorame perimetrale atractive, s-a propus realizarea unui muzeu dedicat prezentării și cercetării istorice a activității extractive și de prelucrare a minereurilor de fier, argint și aur.

Ansamblul, aflat în vecinătatea unui țesut de clădiri vechi cu valoare de monument, se dezvoltă în cea mai mare parte în subteran, generând două curți interioare, folosite pentru expunere protejată în aer liber a utilajelor de prelucrare a sterilului și a sistemelor de decantare.

Suprateran, volumul creează impresia a trei corpuri distincte, contrastând cu țesutul existent.

În aparență un volum introvertit, în care plinul domină, datorat constrângerii de a obține o suprafață de expunere optimă, compoziția dezvoltă un dialog cu piața, acest lucru fiind posibil prin scoaterea în exterior a circulațiilor. Astfel, ele devin piese independente în această ecuație și sunt înglobate în volume de sticlă, facilitându-se explorarea vizuală a împrejurimilor de pe diferite cote și unghiuri de percepție.

În ansamblu, anvelopa clădirii face analogie la cele trei masive muntoase dominante din zonă, mai exact, la cei trei vulcani care au favorizat apariția filoanelor aurifere din scoarța terestră, și este modelată din suprafețe poligonale, amintind și de forma secțiunii trapezoidale a galeriilor săpate în munte.

Structura metalică, mereu lăsată la vedere, asociată cu patina metalică de cupru de pe fațade, trimite cu gândul la un complex industrial, idee indusă și de circulațiile verticale și orizontale plasate în exteriorul masivului opac.

Înălțimea, forma și consola volumului dominant au rolul de a crea un reper puternic în zonă și de a marca accesul în incintă. Legătura dintre muzeu și piața veche se realizează prin intermediul unei pasarele metalice, o punte de tranziție între nou și vechi. S-a dorit o extindere a spațiului public din piața deja existentă și obținerea unor promenade și belvederi menite a pune în valoare cadrul natural existent.

Volumul central adăpostește un spațiu de primire a vizitatorilor, având și rol de distribuție către toate celelalte spații. Acesta adăpostește în interiorul sau la nivelurile superioare un spațiu expozițional variat, destinat prezentărilor cu caracter temporar. Nivelurile inferioare cotei de primire adăpostesc un vast spațiu expozițional destinat expunerii permanente a unor elemente, obiecte și utilaje folosite în diferite etape istorice la exploatările miniere.

În esență, proiectul propune revitalizarea pieței deja existente, o extindere a acesteia în favoarea spațiului public, o relație de dialog cu cadrul natural și, mai ales, realizarea unui spațiu interior nou, cu o funcțiune nouă, care să atragă după sine o dezvoltare culturală a zonei, prin promovarea și aducerea în centrul atenției a unei îndeletniciri cu o tradiție datată încă de pe vremea romanilor, care și-au lăsat amprenta prin sutele de galerii ce urmăreau filoanele aurifere.