Brancusi - Éditions du Centre Pompidou, 2012 / Brancusi: au-delà de toutes les frontières, Fage, 2012

Instalarea mea în Franța acum mai bine de douăzeci de ani a marcat o reîntâlnire cu un artist român care avea să mă fascineze și pe care l-am adoptat în cercetările mele. Descoperirea arhivelor deținute de Muzeul Național de Artă modernă din Paris - sursă inepuizabilă de informații -, cât și apropierea de opere pe care a trebuit să le pregătim pentru a le instala în atelierul reconstituit în 1997, în fața Centrului Pompidou, după proiectul arhitecților Renzo Piano și Richard Rogers, m-au îmbogățit. Depășind emoțiile firești la contactul cu aceste opere și cu notele de atelier, am înțeles că aveam obligația morală, dublată de o plăcere profundă, de a exploata această comoară.

Publicarea în colaborare a celor două cataloage despre conținutul atelierului - opere și arhive - L’Atelier Brancusi. La Collection (Paris, Éditions du Centre Pompidou, 1997) și La Dation Brancusi. Dessins et archives (Paris, Éditions du Centre Pompidou, 2003), a fost pentru mine o eta- pă importantă în lungul parcurs de cercetare a operei lui Brâncuși.

Ca orice mare artist, el nu se dezvăluie dintr-o privire, ci lasă în umbră anumite aspecte care merită reflectare și interpretare. Creația sa este extrem de bogată în idei în ciuda numărului relativ mic de opere, dacă ne raportăm la creația marilor artiști ai secolului al XX-lea. Scrierile sale - note de atelier într-o grafie neîngrijită - sunt pline de sugestii privind intențiile, trăirile și aspirațiile pe care le avea. În 2004, am reușit să public la Humanitas, în colaborare cu colegul meu Cristian-Robert Velescu, un volum conținând toate aceste note de atelier, inclusiv cele în română, pe care doream să le pun la dispoziția colegilor din România, care nu aveau posibilitatea să cerceteze direct acest fond. La un an după acest volum, am publicat un eseu monografic la Editura pariziană Oxus, în care exploatam cele mai recente informații culese din arhivele rămase în urmbră timp de circa cincizeci de ani. Eseul acesta venea, de asemenea, după mai multe publicații pe care le-am realizat în colaborare în cadrul colecției „Les Carnets de l’atelier Brancusi” (au apărut șapte numere din 1998 până în 2002), volume axate pe temele esențiale ale creației artistului.

Oricine își poate pune întrebarea ce mai aduc nou cele două volume pe care le-am publicat în iunie 2012, unul la Editura Centrului Pompidou, în cadrul unei colecții „Monographies d’artistes du XXe siècle”, și altul, la Editura Fage din Lyon, intitulat Brancusi au-delà de toutes les frontières. Primul, după cum am precizat, face parte dintr-o colecție inițiată de Editura Centrului Pompidou, în care au apărut până acum două monografii de artist - Matisse și Picasso - și două volume despre curente artistice din secolul al XX-lea: Cubismul și Suprarealismul. Această monografie de format mic (18 x 18 cm, 96 pagini) este destinată, precum întreaga colecție, marelui public doritor să pătrundă în universul unui artist major al secolului al XX-lea prin texte științifice concentrate. Luând în considerare cerințele colecției, am rezumat parcursul artistic al lui Brâncuși, presărând evenimente importante din viața sculptorului român, pe care le-am cules din mai sus-citatele arhive. O privire asupra sumarului dezvăluie intenția mea de a „povesti” acest parcurs într-un limbaj alert și plin de informații necesare înțelegerii capodoperelor artistului: „Un fils des Carpates”, „A pied, vers Paris”, „A l’ombre des grands arbres...”, „Le chemin de Damas”, „Le sculpteur « qui rabote les femmes »”, „Désir d’espace, rêve d’envol”, „La Colonne sans fin, du socle à l’œuvre”, „Tentation de la photographie, fascination du film”, „L’atelier: l’œuvre totale”. Pentru ilustrarea volumului, am beneficiat de o colaborare fructuoasă cu cei mai buni specialiști de la Editura Centrului Pompidou, cu care am lucrat atent fotogravura fiecărei ilustrații. Din punct de vedere grafic, ilustrațiile, numeroase, sunt foarte apropiate de aspectul real al operelor pe care le avem la atelierul din fața Centrului Pompidou.

Al doilea volum, apărut la Editura Fage, Brancusi : au-delà de toutes les frontières, este, așa cum sugerează titlul, un eseu dezvoltat despre universalitatea operei brâncușiene. Mi-am putut permite o astfel de analiză după ce am parcurs aproape toate documentele și bibliografia artistului, după ce am văzut aproape toate operele și după ce am putut să iau distanța necesară unei interpretări de ansamblu. Am reluat o idee lansată mai de mult de mine, conform căreia Brâncuși, angajat în căutarea „esenței lucrurilor”, ne antrenează pe noi, spectatori, într-o lungă călătorie în care spațiul și timpul sunt depășite. Ne propune astfel să transgresăm odată cu el hotarele geografice, istorice și formale pentru a ajunge mai ușor a înțelege propria-i experiență de unde au ieșit capodoperele râvnite de cele mai mari muzee ale lumii și de cei mai mari colecționari. Cartea este o demonstrație a acestei idei de transgresiune a limitelor de tot felul, începând chiar cu dorința tânărului gorjean de a pleca în lume, purtat de vise și însetat de cunoaștere. Argumentele utilizate sunt chiar operele, evenimentele din viața artistului care i-au permis să se adreseze unui public larg, internațional, adus în fața unor creații noi ce dau impresia unor opere deja văzute. Titlurile capitolelor, neexplicite, sunt mai degrabă evocatoare, ele venind din intenția mea de a sugera cititorului încă de la prima pagină itinerariul acestei „aventuri”: „Retour aux arts premiers. Source de modernité / Înapoi spre artele primitive, sursă de modernitate”, „Du bloc au corps. La singularité de la sculpture / De la bloc la corp. Particularitatea sculpturii”, „Du Baiser à la Prière. Affronter les conventions / De la Rugăciune la Sărut. Înfruntând convențiile”, „Des portraits sans modèle / Portrete fără model”, „L’Armory Show : le début d’une aventure internationale / Armory Show: începutul unei aventuri internaționale”, „Du chant à l’envol. La magie à l’œuvre / De la cânt la zbor. Magia în plină creație”, „De la difficulté de franchir les barrières de l’art américain / Despre dificultatea de a trece barierele artei americane”, „De l’ambiguïté des sexes / Despre ambiguitatea sexelor”, „De l’Europe à l’Afrique. Le bois / De la Europa la Africa. Lemnul, material esențial”, „De la Voulangis à Târgu Jiu et à Chicago. La Colonne sans fin / De la Voulangis la Târgu-Jiu și la Chicago. Coloana fără sfârșit”,„Un rêve d’Orient : Indore / Indore, visând la Orient”, „Des notes d’atelier au dessin. À la frontière de l’écriture / De la note de atelier la desen. La hotarele scrisului”, „De l’art de sculpter sa propre image. L’autoportrait photographique / Despre arta de a-și sculpta propria imagine. Autoportretul fotografic”, „Un lieu sous le feu des regards : l’atelier / Un loc în centrul atenției: atelierul”.

Am evocat deci, uneori în ordine cronologică - dacă se poate urmări o cronologie la Brâncuși!, artistul lucra concomitent la mai multe teme - demersul lui pentru a capta „esența lucruilor”, chiar dacă pentru aceasta a trebuit să se întoarcă în timp, să preia metoda de lucru a primilor artiști. Trecerea de la sculptura academică la cioplirea pietrei sau a lemnului fără să mai treacă prin modelaj, simplificarea formelor și renunțarea la detalii inutile, intenția de a sugera o idee printr-o formă și nu de a copia o figură, dorința de a impune prin fotografie o lectură personalizată, extinderea instalației sculpturilor din atelier la spații urbane - acțiune în care el își pune la contribuție intuiția de arhitect și urbanist - sunt toate acestea acte de transgresiune pe care artistul român le-a asumat curajos chiar în fața instanțelor judecătorești internaționale. Perspectiva discursului acestei cărți mi se pare de un interes deosebit atât pentru publicul din spațiul european și american - sper ca o ediție englezească să apară cât mai curând -, cât și pentru publicul românesc căruia îi dedic traducerea acestei lucrări pe care mi-am asumat-o, rescriind anumite fragmente și care va fi publicată la Editura NOI în noiembrie 2012.