Orașul Posibil. Intervenții în spațiul urban postcomunist

coord. Ina Stoian, Daniela Calciu, editura Tact, Cluj, 2012

Orașul posibil este o carte a vitalității, nu pentru că este scrisă de autori tineri, ci pentru că este plină de visuri și idei. Cartea are un singur scop: reliefarea frumosului.

Deși, este intitulată Orașul Posibil, autorii descriu o Românie postcomunistă obiectivă, ei pornesc de la arhietipul orașului postcomunist pentru a crea unul nou, un oraș care valorifică resursele naturale, în care spațiul este apropriat nevoilor comunității.

Comunismul prin forma sa a distrus spațiul public, capacitatea de expresie, conștientizarea spațiului public și încrederea oamenilor, așadar autorii propun ieșirea din imaginarul comunist prin a deschide și prezenta orașul sub o formă nouă, pentru un moment nedigerabilă. Totuși, scopul claselor creative nu este acela de a se conforma viziunilor înguste sau intereselor financiare imediate, scopul lor este de a da un sens nou prezentului, de a visa și creiona un viitor.

În același timp, cartea este un manual pentru novicii într-ale istoriei urbane românești și într-ale tentințelor contemporane de amenajare a spațiului urban. Propunerile aduse de autori urmăresc adaptarea acestor tendințe la spațiul autohton pentru a-l revitaliza.

Un exercițiu de imaginație, ca acesta, trebuie să vină cu o propunere și nicidecum cu o soluție, trebuie să folosească puterea persuasiunii și a exemplului pentru a fi implementat, astfel interevenția pe care eu o consider imediat aplicabilă este curtea blocului, pe de o parte pentru că la momentul de față este locul cu care nimeni nu se identifică, este spațiul părăsit, maidanul și pe de altă parte pentru că este ușor de modelat.

În opinia autorilor, curtea blocului este acel tip de spațiu în care experimentul este binevenit și în care schimbările sunt multe și rapide. De aceea printr-o oarecare strainietate pe care imaginea sa ar avea-o, ea poate purta promisiunea unei experiențe ludice și poate să incite la intereacțiune pentru că toate aceste curți ale blocurilor să aibă cosistența unui cabinet de curiozități al orașului postcomunist.

Cred că întregul scop al proiectului colectiv Orașul Posibil se regăsește în citatul lui George Matei Cantacuzino, prezentat de altfel și în carte: Idealul nostru nu e de a semăna cu orice, dar de a lua de oriunde ceea ce ne poate fi util și de a-l integra într-un sistem propriu. Această Românie trebuie deci cunoscută și cercetată. Ceea ce presupune și urmărirea tuturor surselor care au fost folosite până acum de noi și a tuturor elementelor care au contribuit cu sau fără voia noastră la formarea noastră de până acum. (Ciprian Pantea, sociolog)