Transdisciplinaritate și arhitectură - Cosmin Caciuc

Editura Paideia, București, 2010

Identificând transformările recente ale granițelor disciplinare în arhitectură, acest studiu confruntă turbulența discursivă teoretică pe fondul unor dezbateri filosofice fundamentale din perioada 1970-2007, legate de epistemologie și hermeneutică.

În miezul lucrării se dezvoltă o analiză a transdisciplinarității implicite și explicite în teoria arhitecturii. La nivelul implicit, opt subcapitole interpretează medierea recentă între opoziții fundamentale: subiect și obiect, tradiție și modernitate, avangardă și ariergardă, global și local, suprafață și structură, concepte abstracte și experiențe concrete, raționalitate și iraționalitate, realitate și virtualitate. La nivelul explicit, sunt comparate perspectivele „radicale” ale transdisciplinarității în arhitectură cu cele „slăbite”.

Transdisciplinaritatea valorifică responsabil enciclopedizarea cunoașterii și suprateoretizarea în zonele unde arhitectura, artele, științele exacte și cele umaniste se intersectează și se transformă reciproc.

Viitorul acesteia depinde de integrarea dintre formă și conținut, de menținerea unor tensiuni creative în locul conflictelor legate de opozițiile tradiționale fundamentale, de medieri între opoziții și, mai ales, de activarea unui „terț inclus”.