Gilles Deleuze - Cinema 1. Imaginea-mișcare

Editura Tact, Colecția Cinemag, Cluj, 2012

Apărut în 1983, Cinema 1. Imaginea-mișcare, primul volum al marii sinteze despre arta filmului, marca, aparent, revenirea lui Gilles Deleuze la scrisul „clasic”, de unul singur, la auctorialitatea „tradițională”, individuală, după marea aventură în doi, împreună cu Félix Guattari, care își atinsese apogeul prin publicarea, în 1980, a monumentalului tom Mille.

Plateaux (Mii de platouri), el însuși volumul al doilea al unei vaste sinteze intitulate Capitalism și schizofrenie, experimentare a unui mod diferit de a concepe Cartea și Istoria. Încheind o sinteză în două părți scrisă în doi pentru a scrie o sinteză tot în două părți, dar aparent de unul singur, Gilles Deleuze nu făcea însă decât să mărească „banda”, „haita”, „poporul”, realizând o istorie „naturală” a omului, sau o „altă metafizică”, „cealaltă metafizică”, prin imaginile sale cinematografice, împreună cu întreaga pleiadă de cineaști și de critici care au realizat istoria filmului. Gândirea-împreună, „asamblajul colectiv de enunțare” își multiplica, așadar, efectivele în mod exploziv. Deoarece Deleuze nu scrie atât despre niște autori sau despre niște personaje sau despre niște concepte („personaje conceptuale”), cât operează, acționează, creează împreună cu ele. La limită, Deleuze scrie cu Lumea. Scriind această carte, Deleuze surprindea, încă odată, pe toată lumea. De ce tocmai despre film, prin film, împreună cu filmul? Și ce este de fapt, ca gen, această carte? Ce urmărește și ce realizează Deleuze prin ea? Încotro „bate” el? Care e, de fapt, miza acestei întreprinderi? Iată principalele întrebări la care toți exegeții se străduiesc neîncetat, de la apariția cărții până azi (adică de peste treizeci de ani încoace), să răspundă, încercând să gândească împreună cu Deleuze și cu „banda” convocată de el, cu „poporul” constituit de către el.

(Bogdan Ghiu)