Recuperarea Lacului Morii. Strategie spațială de dezvoltare urbană

Folosind metoda research by design, lucrarea dorește să devină o bază de negociere pentru un viitor proiect urban, o platformă pentru experimen- tarea de soluții inovatoare bazată pe schimbul între experiența practică și cercetarea academică.

1. Introducere.

Câteva noțiuni teoretice despre planificarea spațială¹

Importanța designului urban în procesul de dezvoltare durabilă

În contextul ultimelor decenii, al procesului de descentralizare administrativă, privatizare, al dinamicii sociale și al problemelor legate de energie și protecția mediului înconjurător, practica planificării strategice spațiale a început să fie, treptat, oficializată în societățile pregătite să pună în scenă procesul de coproducție urbană.

Astfel, noi practici de planificare urbană alternativă au dus la dezinstituționalizarea planificării rigide de tip „master planning“, înlocuind petele de culoare ale planurilor de tip PUG (plan urbanistic general) cu un proces bazat pe dinamica spațială a activității umane contemporane.

Pe scurt, planurile de dezvoltare ce reprezentau interesele unui singur actor urban au devenit o platformă de lucru durabilă, ce integrează (contrabalansează) interesele comune ale societății și ale diferiților actori urbani publici și privați. Bineînțeles că acest lucru a fost posibil în societăți unde competențele sunt clar definite și pare mai dificil de realizat în contexte cum este cel românesc, unde rolurile sunt adesea inversate, iar limita dintre interesul public și privat pare deseori o iluzie. Planificarea spațială a permis depășirea limitelor administrative în favoarea unei lecturi coerente a structurii teritoriale. Nevoia de a înțelege oportunitățile și potențialul resurselor locale într-un context atât local, cât și global au necesitat o nouă metodologie bazată pe analiză multicriterială și cooperare multidisciplinară.

Printr-o viziune clară, repoziționarea în context regional sau național se poate realiza prin acțiuni strategice durabile de dezvoltare, prin identificarea de politici și definirea de proiecte, și prin corelararea acțiunilor și competențelor instituționale. Astfel, proiectele urbane au devenit instrumente de evaluare și articulare a viziunii propuse și a proceselor coproductive².

Designul urban este o unealtă pentru planificarea strategică, având capacitatea de a explora soluții inovatoare de articulare spațială, de cuantificare a proiectului urban și a viziunilor, a calității spațiilor publice în relație cu cel privat. Proiectul urban este limbajul comun ce adună la masa negocierilor principalii actori urbani.

Permite o abordare calitativă și nu cantitativă, ca în cazul planificării comprehesibile, și asigură platforma necesară implicării și dialogului cu populația în procesul de modelare urbană.

Într-o astfel de configurație, practica cercetării prin design devine o necesitate. Gândirea critică despre procesul spațial (istoric, cultural și instituțional), corelarea inovațiilor tehnice, a studiilor despre mediu sunt necesare ca bază a fundamentării unei astfel de practici. Nu întâmplător aceleași societăți, care au implementat planificarea spațială, au validat această nouă abordare academică „research by design” și nu este de mirare că inițiativele din România nu și-au găsit, în anii 2000, interlocutorii potriviți și pregătiți³.

2. Lacul Morii - research by design.

Metodologie

Proiectul propune un exercițiu de redefinire a periferiei bucureștene folosind din context elemente-cheie (calitățile naturale și spațiale, mixitatea țesuturilor urban și social, mobilitatea și oportunitățile de dezvoltare), în scopul de a crea o relație durabilă între oraș și teritoriu. Obiectivul principal este de a găsi acel gest structurant care să poată lega periferia de oraș, să medieze între apă (Dâmbovița) și mediul construit fragmentat și să realizeze tranziția între periferie și teritoriu prin ranforsarea structurii eco-peisajere existente.

În cadrul proiectului, sistemul hidrologic regional, topografia sunt văzute ca potențial pentru aducerea și reconstruirea naturii în oraș printr-un proces inversat celui de „urban sprawl”: nature sprawl.

Identificarea acțiunilor strategice și a intervențiilor capabile de restructurare și renovare a zonei și cu impact în dezvoltarea orașului necesită o analiză a fenomenului urban pe care orașul l-a suferit în ultimele decenii.

Schimbările politice, sociale și economice au creat condiții pentru noi tipuri de manifestare urbană, care trebuie decodate și manipulate în mod strategic spre o viziune globală a orașului.

În consecință, trei tematici principale care se regăsesc în elementele structurante ale zonei Lacului Morii (key issues) au fost analizate critic:

1. Relația apă - oraș: studiul celor două râuri principale, Dâmbovița și Colentina, care traversează orașul București pentru a defini abordarea în viitoarele intervenții asupra Lacului Morii și asupra orașului.

2. Relația teritoriu - oraș: felul în care orașul își consumă limitele și teritoriul, poziția sa în raport cu natura/felul în care natura a influențat istoric organizarea mediului construit, relația de subordonare între natural/artificial sunt importante de analizat pentru a găsi alternative la dezvoltarea actuală.

3. Relația între diferitele țesuturi urbane: studiul relaționării sociale între locuitori, dentificarea elementelor lipsă ce pot structura și conecta diver-sitatea într-un gest coerent cum ar fi potențialul lacului de a-și legaliza și ranforsa vocația de spațiu public local. (Actualele proiecte sunt mai mult orientate spre o viziune la nivelul întregului oraș și mai puțin locală.)

Proiectele de infrastructură prevăzute în 2005 au fost considerate proiecte cu o capacitate de a schimba structural zona (proiectul legăturii dintre oraș și autostradă, proiectul de canalizare a satului Giulești) și reprezintă oportunități de a gândi aceste intervenții din punct de vedere ecologic și social. În 2012, criza economică ar trebui să ofere timpul necesar pentru a se preocupa de spațiul public părăsit și pentru a evalua potențialul acestuia de a îmbunătăți calitatea vieții.

Note

1. Conceptul de „structural strategic planning” a făcut obiectul mai multor cursuri ținute de prof. Jef Van den Broeck, prof. Louis Albrechts, iar textul scris cuprinde esența celor parcurse la KU Leuven, cât și experiența din ultimii ani în cadrul diferitelor proiecte la care am participat în Belgia și a concursurilor realizate în România.

2. Urban Trialogues vision_projects_co-productions, Localising Agenda 21, André Loecks, Kelly Shannon, Rafael Tuts, Han Verschure (eds), Strategic structural planning by Jef Van den Broeck, p. 169/172.

3. Referire la articolul lui Augustin Ioan http://atelier.liternet.ro/articol/12050/ Augustin-Ioan/Research-by-design.html,

accesat 15 august 2012.

Bibliografie

Augustin, Ioan, Bizanț după Bizanț după Bizanț (Teme ale arhitecturii în secolul XX. Cazul Românesc), Exponto, Constanța, 2000.

Dogaru, Dumitru, Monografia Satului Giulești din județul Ilfov, Arhivele Naționale, 1942.

Ghenciulescu, Ștefan, Identitate și continuitate în plan urban și teritorial. 2 studii de caz: București și Elveția, Teză de doctorat. Îndrumător: prof. dr. arh. Alexandru Sandu, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, 2003.

Harhoiu, Dana, București, un oraș între Orient și Occident, Editura Simetria, București, 1997.

Ioanid, Radu, Urbanizarea în România, Implicații social-economice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978.

Ionnescu-Gion, G. I., Istoria Bucureștilor, Stabilimentul Grafic I. V. Socecu, Strada Berzei, No. 59, 1899.

Majuru, Alexandru, Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mijloc de existență, Editura Compania, București, 2003.

Mihăilescu, Vintilă, Nincola, Viorica, Gheorghiu, Mircea, Olaru, Costel, Le bloc 311, „Revista de cercetări sociale”, 1/1994.

Noica, Nicolae, Între istorie și actualitate. Politici de locuire în România, Editura Mașina de Scris, București, 2003.

Pippidi, Andrei, București între istorie și urbanism, Editura Do-MinoR, Iași, 2002.

Potra, George, Din Bucureștii de altădată, Editura Știintifică și Enciclopedică, București, 1981.

Predescu, Alexandru, Dâmbovița, apă dulce..., Editura Albatros, 1970.

PUG - Planul Urbanistic General al orașului București, 2002.

Vasilescu, Gheorghe, Din Istoricul Cartierului Giulești, seminar, Museum of History of Bucharest, 1966.

Vatamanu, Nicolae, Istorie Bucureșteană, Editura Enciclopedică Română, București, 1973.

Concursuri

București 2000 - Concurs internațional de Urbanism (Concours international d’Urbanisme, International Urban planning Competition), Editura Simetria.

Cataloage prezentare concurs:

Concurs internațional de Urbanism - București 2000 -, 1995, 1996, realizat de Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului București și Uniunea Arhitecților din România.

Piața Revoluției București, Concurs de idei realizat de Primăria Municipiului București, Ministerul Culturii și Uniunea Arhitecților din România.

Ilustrații

1) Preziosi, Bucureștii în 1889 (acuarele).

2) PUZ Morii Lake.

3) PUG Bucharest.

Bibliografie Sistemul Hidrografic

Abduraim R., engineer, chief engineer at Morii Lake project, Interview 2005-01-13 from 10:30 -11:30.

Abduraim R. www.oar-bucuresti.ro/ evenimente/simpozion_axe/axe.03.htm, 03.03.2004.

Conference on Bucharest’ Axis

Badea, Ioan, Marinescu, Petre, Rememorări din Epopeea Dâmboviței, Editura Viitorul Românesc, București, 1998.

BEYOND DAM, Option & Alternatives, a Report by American Rivers & International Rivers Network.

International Architecture Biennale Rotterdam the flood catalogue, 2005. www.itcnet.ro/hystory/archive/ mi1999/current2/mi28.htm 31 iulie 2005

Lacul Morii Dam, report of the Ministry of Water and Environment, 2001.

Stematiu, Dan, professor PhD, rector of the University of Hydrotechnics Bucharest Consultation 25.07.2005 from 11:00-12:00

Bibliografie Planificare Urbană

Benedek, J., Urban Policies and urbanization in the transition Romania, in Romanian Review of Regional Studies vol. II, 1, 51-64, 2006.

Buck, M., Planwerk studio de fundamentare pentru planul urbanistic general al municipiului Sibiu, Arhitectura - iulie 2004, p. 52-57 (planwerk first phase study for the general urban plan of Sibiu).

Cupers, K., Miessen, M., Spaces of Uncertainty, 2002.

Mihăilescu, V., The city and the neighbourhood, Public and Private in Bucharest, Revista de cercetări sociale, 2004, p. 5.

Radu, F., Bucharest Complex(c)ités naturelles, Méandre Penser le paysage urbain, Pieter Versteegh, et al., 2005.

Urban Trialogues vision_projects_co-productions, Localising Agenda 21, André Loecks, Kelly Shannon, Rafael Tuts, Han Verschure (eds), Strategic structural planning by Jef Van den Broeck, p. 169/172.

PUZ - DIRECTOR ZONA „BUCUREȘTI 2000” ETAPA I , PROIECT NR.:

60/2002

Proiectant: Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București

Rector: prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu

Șef proiect: conf. dr. arh. Constantin Enache

Beneficiar: Primăria Municipiului București - Departamentul de urbanism și amenajarea teritoriului, 2002

Studiul de marketing socio-urban pentru zona de studiu București 2000 + Dr. arh. Nicolae Țarălungă Director general, Dr. arh. Sorina Racoviceanu Director științific, Proiect 103/2002 © Dreptul de autor aparține IHS Romania srl

Interviews

Patroescu, M., Interview 05.01.2004 member of NGO Centrul Carpato Danubian de Ecologie.

Marin, V., Interview 05.01.2004 director of ATU (Asociația pentru Tranziție Urbană).

1. Introduction.

Some theoretical notions about spatial planning¹

The importance of urban design in the process of sustainable development

In the last decades wide ranging economic changes have given rise to a redefinition of the public and private realms; a profound modification of administration and its apparatus leading to decentralisation; increased social and physical mobility and a grave concern for energy and environment. These changes have brought about the widespread practice of structural strategic planning.

This gradually became an official tool in contexts ready to put into practice the co-production process, establishing new types of relations between different levels of administration, people and political institutions, public and private sectors. Innovative urban practices have taken a comprehensive master planning approach, replacing traditional land use planning with a process incorporating the phenomena of changing spatial dynamics. Development plans used to promote singular stakeholder interests have evolved to become a mechanism for integrating and balancing the common interests of civil society and other stakeholders involved in the city making process. This has become common practice in contexts where competencies are well defined and developed. However it remains more difficult to develop as a practice in contexts such as Romania where stakeholder roles remain poorly defined and the limits between public and private realms ambiguous.

In this attempt to push planning towards new frontiers, the strategic spatial planning appoach can provide a valid basis for transforming the territorial structure.

The need to expand the definition of development site(s) with respect to new opportunities, local strengths and resources in a wider regional and national context necessicitates not only a new approach but new methodologies and tools. Analysis of a range of new criteria, as well as multidisciplinary co-operation, consequently shaped the proposal along new lines.

Ultimately the development of a clear vision made up of sustainable strategic urban actions, identification of urban policies and formulation of urban projects, as well as correlating actions and insitutional competencies broadly define how the process can work to reposition the city in terms of a dynamic new regional and national context. Within this framework the urban projects are used “as strategic interventions that articulate, test and eventually correct long term visions about a desired urban future [...]”.²

Urban design is a tool of strategic spatial urban planning. It has the capacity to produce innovative spatial solutions, by giving form to urban projects and visions using a common language, and to explore new tensions that define new public and private realms. It integrates challenges of the whole urban process, making use of its assets as a medium of cooperation and negotiation. It permits a qualitative approach rather than a quantitative master plan approach.

In this configuration “research by design” becomes a necessity. The critical thinking about the spatial process (historical, cultural and institutional), as well as the integration of innovative technical and design solutions as part of wider environmental strategy are fundamental to the planning approach.

It is not by chance, that the same contexts, which implemented spatial planning, have opted for the academic methodology “research by design”. And explains why such initiatives in Romania have not yet found the proper partners for development.³

2. Morii Lake - research by design methodology

The project proposes a redefinition of the periphery making use of the specific dynamic realities of the context. Natural assets, spatial structure, mix of fabric, and socio economic opportunities are seen as key issues in creating a sustainable relation between city and territory.

The main aim of the thesis project is to find the structuring gesture that can link the periphery to the city, to mediate between the water and built social environment, and to organise the transition between city and territory by reinforcing the landscape structure. In the case of the Morii Lake project, water systems and topography are seen as important elements that have the potential to bring the nature again inside the city reversing the process of urban sprawl into “nature sprawl”.

The new urban phenomena, that Bucharest experiences (2005) in a fast way requires careful spatial analyses. Political and social changes and the current financial crisis have given rise to new urban phenomena that have yet to be decoded and manipulated in strategic ways to produce a coherent vision for the city. This stresses the necessity to correlate the site to neighbourhood, city and territory.

Structuring elements on the site address three major themes. These are critically analysed and explored in the present study.

1. Relation between city - water: Exploring the development of the two rivers that flow through the city: Dâmbovița and Colentina, in order to define strategies for Morii Lake and the city.

2. Relation between territory - nature - city: The way the city is consuming the territory and is stating its opposition to nature, as well the way nature influences the built environment has to be explored and used to develop alternatives to present development models.

3. Relation between different urban fabrics: Identifying missing elements that can structure and link the diverse built environments, and the capacity of the lake to reinforce its function as a social intergrator.

In 2005 the proposed projects for the future in the area were considered to have the capacity to change the existing spatial structure. Also embeded in the project of infrastructure of Giulești Sârbi neighbourhood, for example, was the opportunity to rethink these interventions from a social and an environmental point of view: specifically that of the new speedway, allowing fast connections between the city, country and Europe. In 2012 the economic crisis could offer an opportunity to re-launch the debate about derelict public space and its capacity to improve the quality of life in the city.

1. Folows experience and “structural strategic planning” courses from KU Leuven, Jef Van den Broeck, prof. Louis Albrechts,

2. Urban Trialogues vision_projects_co-productions, Localising Agenda 21, André Loecks, Kelly Shannon, Rafael Tuts, Han Verschure (eds), Strategic structural planning by Jef Van den Broeck, p. 169/172.

3. Augustin Ioan http://atelier.liternet.ro/articol /12050/Augustin-Ioan/Research-by-design.html, 15 august 2012.