Pixel Enlargement - 3D pe înțelesul tuturor
Pixel Enlargement este un grup prezent pe piața românească din 2006. Până în prezent, a realizat imagini și animații 3D pentru promovarea unora dintre cele mai complexe și de succes proiecte imobiliare. Cu o experiență de peste cincisprezece ani în domeniul vizualizării de arhitectură, livrăm cele mai bune instrumente de comunicare vizuală pentru proiecte de arhitectură sau concepte de design.
Fiecare proiect imobiliar are în spate o armată de arhitecți, project manageri și constructori. Asta e clar. Dar în față? Păi... o altă armată: marketing, vânzări, închirieri. Dacă primul contingent lasă în urmă noroiul de pe bocancii de șantier sau praf înecăcios de glet, a doua categorie, evident, dâre competente de parfum. Despre asta vă voi spune câteva cuvinte, despre rolul nostru în crearea ambalajului unui proiect. Despre ce înseamnă „ceva frumos, ceva deosebit” în domeniul imaginilor și clipurilor video de prezentare a proiectelor încă neconstruite.
Cum am ajuns aici? Se pare că o nișă te poate absorbi uneori fără ca măcar să îți dai seama.
Pasiunea pentru imagine, fotografie și artele vizuale, în general - completare firească a profesiei de bază - combinată cu o experiență importantă de lucru în 3D Max, încă de când rula în MS-DOS și se chema doar 3D Studio, m-au ajutat mult să redactez proiectele din facultate la un nivel destul de îndrăzneț la capitolul imagini. De aici, primele mici lucrări. Evident, la momentul respectiv era doar un mod de a strânge bani de vacanță, nimeni nu își punea problema să facă un business din asta. Sau din arhitectură. „Business”? Cât de mercantil suna atunci... Doar lumea era a mea, mediatecile și MOMA-urile așteptau cuminți la rând să fie proiectate, iar gândul la case cu șarpantă îmi aduceau în nări un miros de boală - Alzheimer are miros? În fine, să nu alunec în ceva prea personal. Micile lucrări au devenit proiecte mai mari, ocazional, animații. Iar atunci suna cel puțin ciudat să realizezi un filmuleț 3D... timpul de render era enorm și pentru o simplă imagine!
Dar, cu multe optimizări, multă răbdare și încercări, am reușit să găsesc o soluție optimă care să dea rezultate mai mult decât onorabile pentru anii 2000. Secretul s-a dovedit a nu fi puterea de calcul, ci abordarea problemei. Frustrările nu au lipsit. Cei care au sau au avut cât de cât tangență cu imaginile 3D au trecut, cu siguranță, prin etapa în care își priveau chiorâș calculatorul ca pe ultimul hârb, visând la alăturarea salvatoare a cuvintelor „stație” și „grafică”.
Toate astea s-au petrecut în timpul și după terminarea facultății, în paralel cu ceea ce se cheamă acum „a real job” cu proiecte, comandamente, șantier, project manageri, vizite la furnizori, e-mailuri tăioase. Din inerție sau încăpățânare, nici acum nu am încetat să facem și arhitectură (și aici mă refer la întreaga echipă), avem șantiere în derulare și ne împărțim timpul cu rigurozitate maximă. Interesant e că am obținut contracte de proiectare chiar de la câțiva clienți pentru care am realizat imagini 3D.
Printre primele lucrări mai mari a fost o animație pentru Westfourth - ansamblul Asmita Gardens. Era ceva destul de consistent și complicat de realizat. Nici nu știam că face parte din „segmentul” rezidențial. Cunoșteam funcțiunea, bineînțeles, dar nu aveam nici cea mai vagă idee de „geometria” pieței imobiliare. Segmente? Cum? Prin urmare, deși tehnic am produs ceva de care eram mai mult decât mândri, iar arhitecții erau foarte mulțumiți, am primit din partea consultantului brusc apărut în scenă o listă de vreo 50 de puncte de îndreptat. Acolo a început colaborarea cu firmele mari de consultanță imobiliară. Pentru că, tehnic, filmulețul era „nemaivăzut”, dar neorientat către cumpărător (hopa! trebuia?), am obținut primul contract mai mare: refacerea filmului, ținând cont de cele 50 de puncte. La fel de frumos realizat, dar „targetat”. A fost începutul școlarizării noastre în comunicare și marketing, am învățat multe lucruri care acum mi se par evidente, ne-am întâlnit însă și cu altele la care, sincer, nu ne-am fi gândit niciodată. Îmi amintesc cum se dorea ca Lacul Văcărești, cu care proiectul se învecinează, să apară în 3D ca o zonă cu vegetație luxuriantă. Atunci era doar o groapă cu buruieni. În prezent? Cumva zonă protejată? Stranie finalitate a crescendoului: abandonat, buruieni, bălării apoi, brusc: rezervație naturală. Egal... vegetație luxuriantă?
După Asmita și succesul cu care remake-ul a fost primit, au urmat foarte multe lucrări. Nișa de care vă spuneam ne-a absorbit pe nerăsuflate. Concurența? Practic, inexistentă. Primeam multe cereri de ofertă care se materializau în contracte, pe unele chiar eram nevoiți să le refuzăm, devenisem din ce în ce mai exigenți și ridicam standardul la fiecare proiect - lucru care continuă, de altfel. Modelasem 3D zeci de clădiri, de multe ori din aceeași zonă. Și acum, de exemplu, avem clienți din nordul Bucureștiului cu proiecte enorme care sunt, practic, învecinate.
Criza? A adus o perioadă de liniște maximă, venită după niște investiții uriașe în soft și echipamente. Dar nu a durat mult. Atunci am realizat site-ul Pixel Enlargement - www.pixelenlargement.com (liber la zâmbete). Și așa am început să avem lucrări în afara țării. Aici - mai ales arhitecți. Avem deja colaborări „tradiționale” cu câteva birouri din Franța, Germania, Belgia și Marea Britanie. Iar cu unii dintre ei nu ne-am văzut niciodată, comunicarea limitându-se la skype sau la simple e-mailuri. Proiecte cu imagini realizate de noi au câștigat concursuri internaționale de arhitectură. Arhitecții sunt foarte mulțumiți, mai ales pentru imaginile curate, clare, apropiate de materialele de marketing de cea mai bună calitate pe care le producem pentru dezvoltatori. Asta în contextul în care, în general, imaginile „de arhitectură, de concurs” sunt făcute în mare viteză, sunt mai curând „atmosferice”, nu tocmai detaliate, ușor suprarealiste, iluminate nenatural până la S.F., cel puțin neglijent realizate atunci când sunt privite la rezoluție 100% și ornate cu specificele halouri de lumină venită de te miri unde.
Pe piața locală - inboxul nostru se reconfirmă ca fiind cel mai de încredere barometru imobiliar. Suntem printre primii care află când un nou proiect se apropie de o formă finală și urmează să fie lansat - în București, cel puțin. Acum, de exemplu, mare parte a dezvoltatorilor care au început proiecte noi sunt clienți de-ai noștri, aici numărându-se Raiffeisen, Skanska sau Atenor. Cu alți câțiva suntem în discuții, dar proiectele lor sunt încă în stadiu incipient.
În viitorul apropiat, plănuim un salt într-o nouă direcție importantă. Semnalele sunt mai mult decât încurajatoare: avem o firmă parteneră în Germania, alături de care am lucrat deja pentru niște dezvoltatori importanți precum Redevco sau Strabag Immobilien și cu care avem, în continuare, mai multe proiecte. Prin urmare, deși suntem în permanentă căutare de noi colaborări cu birouri de arhitectură din Europa de Vest, acum țintim și dezvoltatorii. Din experiență, o astfel de relație e practic imposibilă fără contact direct, așa că partenerii germani fac asta pentru noi. Și o fac foarte bine. E flatant ca animații de-ale noastre, făcute acum 3-4 ani, să fie foarte apreciate de dezvoltatorii germani. Unele dintre ele concurează cel puțin de la egal cu ce se realizează acum în Germania, de multe ori pe niște sume greu de imaginat.
Gândindu-mă la o frază de final, mi-am amintit de niște întrebări care reapar an de an: ce se va întâmpla cu micuța nișă atunci când softurile de proiectare vor realiza cu mare ușurință imagini 3D? Vom dispărea? Va fi toată lumea... artist 3D? Răspunsul e același de ceva vreme încoace: cam toate softurile de proiectare deja realizează imagini fotorealiste. Internetul e plin de biblioteci de obiecte 3D. Totul e acolo și e, în mare parte, gratuit. Există și cursuri online (așa-numitele „tutoriale”) cu toți pașii de urmat de la zero absolut până la imagini spectaculoase. Din ce văd însă, ecoul e cel puțin timid. Iar pentru noi, asta înseamnă două lucruri: primul - cel încurajator - concurența se lasă așteptată; al doilea - nu tocmai plăcut - găsim din ce în ce mai greu colaboratori.
