Kostas Pitsios LEVADIA 2013

Condiția arhitecturii este de a fi aplicativă. Utilitatea ei este percepută ca fiind aceea de a furniza infrastructura și instrumentarul locuirii în sens larg, adică, de a satisface o cerere. Clienții presează pentru soluții și pentru un anumit pragmatism, uneori inconvenabil. Aceștia văd cel mai adesea arhitectura ca pe un serviciu oarecare. În context, vedem că atributul de cunoaștere cel mai important, apreciat pe „piața” de arhitectură, este cel de instrumentalizare, iar cei mai presanți factori sunt multidisciplinaritatea și multiculturalitatea.

Pe de altă parte, găsirea de soluții în satisfacerea clienților nu poate fi redusă la aplicarea unei rețete pur deductive, ci necesită doze de creativitate care variază cu nivelul de provocare.

Ieșirea din planul rutinei, detașarea de problemă, suspendarea prejudecăților etc. au constituit prilejuri de a vedea și acel „altceva” care scapă observației și devine cheia rezolvării în sine.

A rezolva o complexitate înseamnă să fii atent, sensibil la condițiile inițiale, sau altfel spus să intri in starea de anamneză. Apoi diagnoză… apoi decizie… apoi tratament… ce mai, ai satisfacții sau regrete. În cazul acestei prezentări, consider că finalul e fericit, ținând cont de tensiunile și presiunile coadaptive ale mediului de implant și „obiectele” rezultate.

Într-un teritoriu marcat, în genere, de dimensiunea sa fractală, proprietatea entităților geometrice condiționată de dimensiunea întreagă conduce la o geometrie obișnuită euclidiană. Acest fapt este important în practică (ceea ce imaginile arată mult mai bine), pentru că permite obiectivarea experimentală a clasei de forme și dă un un parcurs îndelungat în timp.

În cazul de față, putem considera că ne referim la un sistem cu criticabilitate autoorganizată; aproape că se pot observa ușor condițiile cumulate:

- constituirea de mai multe părți care se învecinează;

- fiecare parte componentă poate acumula o tensiune până la un prag peste care o poate ceda fie mediului, fie celorlalte părți constituante;

- sistemul are o „graniță” (limită) prin care poate disipa tensiune în mediu.

Totul este de a găsi cheia sau forma prin care un tip de comportament să fie favorizat. Inevitabil, orice arhitect este si un programator de regim comportamental și, de aceea, mulți oameni și-ar dori să se transforme în arhitecți ca o tentație extremă.

Arhitectul Kostas Pitsios a reușit și arhitectură, și arhitectonică. Doar l-a citit pe Aristotel, obținând din reședința „Monelia” o sinergie.

Reședința „Monelia” în Pera Horio, din orașul Levadia

Localizarea: 1,8 km din centrul orașului Levadia

Arhitect: Kostas Pitsios Georgios Gourgiotis

colaborator Georgios Giannios

Inginer instalații: Giannis Roussos

Amenajare peisagistică: Kostas Pitsios

Sculpturi în amenajarea peisagistică: Spiros Gourgiotis - „Zoukis”

Proprietari: Georgios Gourgiotis Andreas Stamatakis Terenul: 4,5 ha

Timp de execuție: aproximativ 24 luni

Casa mare: 190 mp parter și etaj 140 mp subsol

Parter: - living room - loc de luat masa - bucătărie - baie - garderobă - lift - între subsol și etaj

Etaj: - două dormitoare cu băi și dressing room proprii

Subsol: - hamam - baie de aburi - mini-sală de gimnastică - birou și living room - 2 băi - dormitor - chicinetă

Casa mică: 95 mp parter 20 mp subsol

Parter: - living room - loc de luat masa - bucătărie deschisă - dormitor - baie - depozitare

Subsol: - camera tehnică - depozitul casei

Fiecare casă are un loc generos special amenajat pentru grătar. Treptele exterioare sunt din bloc masiv.