RDW

Un colț de Beijing. Interviu cu arhitecții Li Han, Wang Hongyue și Lu Wenhui

6_exL_beijing_59

A Little Bit of Beijing 

Interview with 

architects Li Han, Wang Hongyue 

and Lu Wenhui

În urmă cu câteva luni, am avut ocazia de a sta de vorbă despre „un colț de Beijing” cu un grup de tineri arhitecți chinezi care și-au publicat recent cartea cu același titlu. Cartea reprezintă o colecție de imagini axonometrice detaliate și de fotografii care surprind activități și povești ce coexistă în două zone urbane majore ale orașului Beijing: San Li Tun și cartierul artistic 798. Lucrarea se constituie nu doar ca o prezentare detaliată a arhitecturii în continuă schimbare, ci și ca o descriere a tendințelor actuale manifestate de comportamentele umane și sociale, caracteristice vieții urbane din China.
Kamilla Csegzi: Vă rog să vă prezentați și să explicați ce v-a inspirat să demarați colaborarea în cadrul acestei lucrări de documentare?

Li Han: Eu sunt un arhitect certificat îndrăgostit de proiectare și desen, dar un desen puțin diferit de cel practicat de majoritatea arhitecților. Am lucrat la un institut de arhitectură de stat din Beijing o lungă perioadă, după care am plecat și mi-am deschis propriul birou în acest an. În 2006, când m-am întors în Beijing după absolvirea facultății în Australia, am constatat că în China avea loc un proces de urbanizare extrem de accelerat. Am simțit nevoia să consemnez acele fenomene pe care le-am considerat interesante și caracteristice acestui proces.

La institutul de proiectare, șeful meu era Xu Lei1, iar colegul meu era Wang Hongyue2, oameni cu care împărtășeam aceeași curiozitate despre viața urbană și aceeași dorință de a întreprinde anumite lucrări de cercetare autonome, astfel încât mi s-au alăturat în cadrul acestui proiect de documentare la scurt timp după ce l-am inițiat.

 

K.Cs.: Cum ați ales drept obiect al cercetării dvs. cartierul artistic 798 și cartierul San Li Tun? Care sunt asemănările dintre aceste două zone?

Li Han: Atât San Li Tun3, cât și 7984 sunt două zone care s-au dezvoltat spontan. 798 era o fabrică unde se produceau materiale militare. După ce a fost închisă, câțiva artiști au închiriat atelierele abandonate, pentru a le folosi ca ateliere. După aceea, din ce în ce mai mulți oameni s-au alăturat grupului, iar 798 a devenit un fel de cartier al artiștilor. Puteți consulta calendarul de la sfârșitul broșurii pentru un istoric complet al locului. 

K.Cs.: În cartea dvs. descrieți cartierele San Li Tun și 798 din Beijing prin intermediul „performance-urilor” care au loc acolo. La ce vă referiți când vorbiți despre performance?

Li Han: Cuvântul „performance” este, mai degrabă, o exprimare sarcastică. Se referă la diversele activități care au loc în San Li Tun și 798, însă, după părerea noastră, aceste performance-uri seamănă mai degrabă cu reprezentațiile de pe o scenă, decât cu comportamentele naturale. De exemplu, oamenii își petrec o întreagă după-amiază într-o cafenea, citind sau navigând pe internet, dar nu fac asta neapărat pentru că doresc să bea cafea sau să se vadă cu prietenii, ci numai ca să arate cum își petrec weekendurile așa-numitele „gulere albe” (white collar). Sau dau năvală în galerii pentru a-și arăta interesul față de operele de artă, dar, de fapt, nu toți înțeleg ce este arta sau se implică în vreun fel în ea. Ei nu se angajează în aceste activități pentru a arăta cine sunt cu adevărat, ci pentru a arăta cine speră ei că sunt, priviți prin ochii altora.

K.Cs.: Care sunt acele elemente „autentice” pe care le căutați în spatele acestor „performance-uri”?

Li Han: Aceste două locuri sunt printre cele mai în vogă din Beijing, așa că oamenii manifestă tendința de a „performa” în special acolo. Sincer, nu voi încerca să identific niciun element de „autenticitate” în aceste performance-uri, dacă „autenticitate” aici se referă la motivul adevărat, gândurile adevărate sau ceva de genul acesta. Nu ne-am propus să judecăm sau să corectăm comportamentul altora prin lucrarea noastră. Oricine poate fi un performer. Chiar și eu aș putea fi unul, atunci când merg în acele locuri. Poate că performance-ul este o dorință comună a chinezilor în aceste vremuri de schimbări impetuoase.

Citiți textul integral în numărul 6/2013 al revistei Arhitectura
Note:

1 http://www.atelier11china.com/.

2 www.whyphiworkshop.blogcn.com.

3 San Li Tun (denumit după distanța față de vechiul centru al orașului Beijing – „San Li” înseamnă „3 mile”):

1958 – Proprietate rezidențială deținută de stat și construită în San Li Tun.

1959 – Prima ambasadă din Beijing mutată în San Li Tun.

1960-1980 – S-a construit prima clădire de apartamente pentru diplomați.

1988 – Strada comercială din San Li Tun s-a dezvoltat cu sprijinul guvernului.

1989 – S-a deschis primul bar în San Li Tun – South Street, zona devenind locul de naștere al culturii barurilor din Beijing.

1998-2004 – Epoca de vârf a străzii barurilor din San Li Tun.

2004 – Au început lucrările de demolare.

2005 – Barurile au fost demolate.

2006 – Proiectul „Noul San Li Tun” a fost lansat de guvern pentru a transforma San Li Tun într-un cartier al activităților recreative, culturale și creative.

2008 – S-a deschis San Li Tun Village, care a devenit curând una dintre cele mai în vogă destinații de shopping din Beijing.

4 798:

1952 – Fabrica 718 – sau, conform denumirii complete, Fabrica de echipamente radio de stat Hua Bei – a fost planificată pentru construcție în zona Jiu Xian Qiao din Beijing.

1957 – Cu sprijinul Germaniei de Est, Fabrica 718 a fost finalizată și s-a demarat producția, fapt care a constituit un moment de referință în industria echipamentelor electronice a Chinei.

1960 – Epoca de apogeu a Fabricii 718, în care furniza ¼ din producția națională de componente și ½ din produsele militare.

1964 – 718 a fost divizată în Fabrica 706, 707, 718, 798, 751.

Anii ‘70 – Odată cu sosirea semiconductorilor a scăzut din ce în ce mai mult cererea de produse pe bază de tuburi electronice, astfel încât activitatea fabricii 718 s-a redus.

Anii ‘80 – În urma schimbărilor sociale produse de politicile de reformă, muncitorii au fost concediați, iar fabricile au fost abandonate.

1995 – Sculptorul Sui Jianguo a închiriat un atelier în 798 pentru a crea o „Sculptură de grup pentru eroii care au luptat împotriva Japoniei la Podul Lu Gou Qiao”, devenind primul artist care a intrat în 798, dar a plecat după finalizarea operei.

2000 – S-a format „Beijing Seven Star Hua Dian Technology Group”, reunind fostele fabrici 700, 706, 707, 718, 797, 798.

2001 – Artiștii au început să frecventeze 798.

2002 – An extrem de activ, în care artiștii s-au mutat în 798 și au pus bazele atelierelor lor.

2004 – „Seven Star Group” a interzis închirierea spațiilor către artiști, intelectuali și străini, manifestând îngrijorare față de planul său de dezvoltare tehnologică a orașului. După efectuarea unor inspecții, oficialitățile au susținut păstrarea cartierului artistic.

2005 – Ministerul Construcțiilor a emis „Liniile directoare pentru protejarea arhitecturii urbane moderne și contemporane”, iar fabrica 718 a fost inclusă în zona de protecție.

2006 – Pe măsură ce 798 a devenit din ce în ce mai cunoscut, „Seven Star Group” și-a schimbat atitudinea. 798 a fost denumit oficial „Parc industrial, cultural și creativ în domeniul artei” și s-a reușit înlăturarea pericolului demolării.

 

A few months ago I had the chance to talk ”A Little Bit of Beijing” with a group of young Chinese architects who have recently published their book with the respective title. The book is a collection of detailed axonometric images and photographs capturing coexisting activities and stories in two major urban areas of Beijing: San Li Tun and the 798 Art District. The work is not only a detailed presentation of a constantly changing architecture, but it also depicts current trends in the human and social behavior characteristic for the urban life in China.
Kamilla Csegzi: Could you introduce yourself and explain what inspired you to start working together on this documentation?

Li Han: I am a registered architect who likes to design architecture and also loves to draw in a way that is different from most architects. I worked in a state-owned architecture design institute in Beijing for quite many years until I left and started my own studio this year. Back in 2006 when I returned to Beijing after my graduate study in Australia, I found China was undergoing an unprecedentedly rapid urbanization process. I got the urge to record the phenomena that I found interesting and typical in this process.

Xu Lei1 was my boss and Wang Hongyue2 was my colleague at that design institute. We shared the same curiosity about urban life and interest of doing some self-motivated research works, so they joined me with this documentation project soon after I started.

 

K.Cs.: How did you choose to focus on the 798 Art District and San Li Tun? What are the similarities between these two areas?

Li Han: Both ”San Li Tun”3 and ”798”4 are two areas that developed spontaneously. 798 used to be a factory manufacturing military supplies. After its downfall, some artists rented the abandoned workshops to use as studios. After more and more people joined the group, 798 eventually became an art district. Please refer to the timeline in the end of the booklet for a full recap. 

K.Cs.: In your book you describe San Li Tun and 798 in Beijing through the ”performances” that take place there. What are you referring to when talking about performances?

Li Han: The word of “performance” is rather like an expression of sarcasm. It refers to different activities that take place in San Li Tun and 798, but we found that those activities are more like the performances on the stage rather than the natural life behaviors. For example, people will spend a whole afternoon in the café reading or surfing online. It is not because they want to have coffee or meet friends, but just to show how so-called white collars would spend their weekend time. Or they will flood into galleries to show their passion for art works, but actually not everyone understands or cares about what art is. These activities are not to show who they are, but rather to show who they hope others to think they are.

 

K.Cs.: What are the elements of ”truth” that you are looking to identify behind these performances?

Li Han: These two places are among the trendiest venues in Beijing, so people tend to have more desires to “perform” there. Frankly I won’t try to identify any “truth” in those performances, if the “truth” here refers to the true motive, thoughts, or something like that. We don’t mean to judge or correct others’ behaviors through our documentation. Everyone may be a performer. Even I myself would be a performer when I go to those places. Probably performance is a shared desire to Chinese people in such an impetuous era.

Read the full text in the print magazine.
Notes:

1 http://www.atelier11china.com/.

2 www.whyphiworkshop.blogcn.com.

3 San Li Tun (named for its distance to the old inner city of Beijing – ”San Li” means ”3 miles”):

1958 – State-owned residential community built in San Li Tun.

1959 – Beijing No. 1 Embassy moved to San Li Tun.

1960-1980 – Diplomat apartment buildings built.

1988 – San Li Tun shopping street developed with the support from the government.

1989 – The first bar opened in San Li Tun South Street, the area became the birthplace of Beijing’s bar culture.

1998-2004 – Peak era of San Li Tun bar street.

2004 – Demolitions started.

2005 – Bars demolished.

2006 – ”New San Li Tun” project launched by the government to transform San Li Tun into a district of leisure, cultural and creative industries.

2008 – San Li Tun Village opened, and became one of the most trendy shopping destinations in Beijing.

4 798

1952 – Factory 718 , or as State-owned Beijing Hua Bei Radio Equipment Factory, planned in Jiu Xian Qiao area in Beijing.

1957 – With the support from East Germany, Factory 718 was completed and put into production as a milestone in the development of China electronic industry.

1960 – Peak era of 718 with its supply to ¼ of the national component production and ½ of the military products.

1964 – 718 was divided into Factor 706, 707, 718, 798, 751.

1970s – With the advent of semi-conductor era, products with electron tube were less demanded and the business of 718 has dropped.

1980s – With the social changes resulted from reforming policies, workers were laid off and factories remained vacant.

1995 – Sculptor Sui Jianguo rented workshop in 798 to create the ”Group Sculpture for the Anti-Japanese Heroes at Lu Gou Qiao Bridge” and became the first artist who entered 798, but left after the piece was completed.

2000 – ”Beijing Seven Star Hua Dian Technology Group” was formed by the previous factories 700, 706, 707, 718, 797, 798.

2001 – Artists started to gather in 798.

2002 – Peak year of artists’ moving into 798 and establishment of their studios.

2004 – ”Seven Star Group” prohibited renting the space to artists, intellectuals and foreigners with concerns about its Electronic City Development Plan. After inspections, the municipal officials indicated that the art district should be reserved.

2005 – The Ministry of Construction released the ”Guidelines to Protect Modern and Contemporary Urban Architecture” and factory 718 belonged to the protection area.

2006 – As 798 became renowned, ”Seven Star Group” changed its attitude. 798 was officially named as ”Cultural and Art Creative Industrial Park” and completely escaped from the risk of being demolished.

6_exL_beijing_wu

6_exL_beijing_all

Comments

comments

Comments are closed.

Powered by Jasper Roberts - Blog