Explorarea identității_ Arhive nomade

Emil Ivănescu: PlayMincu, pavilionul de acum doi ani, a prefigurat tema de anul acesta a Bienalei. Atunci am propus o sumă de arhive, unele interactive, prin care am dorit să exprimăm un anumit lucru. Pavilionul de acum doi ani a pornit de la istorie și de la interpretarea ei. Citind invitația curatorială a lui Koolhaas de a oferi o optică a contemporaneității printr-o cercetare de arhivă, aparent istorică, nu m-am putut abține să nu continui demersul început acum doi ani. Și, astfel, am participat din nou la concurs, însă la pavilionul mic, cel de la IRCCU.

Ne-a plăcut tema propusă de arhitectul olandez și ne-a plăcut exact dimensiunea istorică și de cercetare pe care a dat-o. I-am înțeles demersul și am încercat să ne înscriem în el. El pune accent nu pe modernism, ci pe modernisme, cum fiecare țară implicată a trăit perioada și cum merge mai departe. În acest sens, am tratat modernismul și modernitatea românească ca pe un fenomen identitar aparte în peisajul general, dar, într-o anumită măsură, comun în contextul țărilor est-europene.

A.C.: Absorbing Modernity tratează aspecte diferențiate ale unui concept complex deoarece evidențiază aspectele definitorii care au produs schimbări majore în evoluția fenomenului arhitectural în ultima sută de ani raportată unei identități naționale. Proiectul propus de tine, Exploring Identity - the nomad archives, tratează un aspect aparte al modernității românești încadrat temporal între 1914-2014. Îți propun să detaliezi subiectul temei propuse de tine, exploring identity, respectiv conceptul pavilionului.

E.I.: Expoziția Exploring aduce o premieră absolută pentru România, fiind prima oară când țara noastră participă cu o instalație în spațiul public al Veneției. De fapt, pavilionul IRCCU debutează cu două instalații denumite generic arhive nomade. Aceste arhive au două semnificații. Una directă și pragmatică, reprezentând prima galerie de arhitectură din România destinată spațiului public. Ea prefigurează Muzeul de Arhitectură, care ar trebui să se înființeze la un moment dat. A doua, metaforică, simbolizează arhivele personale ale unui arhitect nomad contemporan, care, călătorind prin lume cu profesia sa, își creează și își poartă cu sine aceste arhive, acționând în funcție de ele. E o memorie pe care fiecare din noi o strângem, o depozităm și ne influențează constant, fie că lucrăm în țara natală, fie în altă parte de lume (și ăsta e un fenomen sensibil de care curatorii Bienalei erau interesați).

Expoziția noastră este 100% o cercetare de arhitectură care pleacă de la o ciocnire a discursurilor: unul oficial despre identitate și arhitectură și altul, denumit de noi trans-arhitectura, care pune între paranteze, suspendă sau transgresează identitatea oficial-națională creată prin arhitectură. Această ciocnire este observată pe tot parcursul celor 100 de ani, expunând un fenomen interesant petrecut cu arhitectura modernă românească: pe măsură ce devine din ce în ce mai sincronă cu modernitatea occidentală, absorbția acesteia fiind mai profundă, tot ea își creează un fel de antidot, prin care adoptă influențele din lumea rural-agrar-ortodoxă, ca fenomen transgresiv al unei identități oficial-globale. Iar când această influență interioară devine normă de stat, măsură a unei identități naționaliste prin arhitectură, apar absorbții transgresive ale unei noi identități care recablează cu modernitatea. Am încercat să facem o analiză a acestei pendulări constante a arhitecturii românești între modernitate și tradiționalism, pendulare care și astăzi, în ciuda unei abordări mai abstracte și mai de substanță, are loc.

Am plecat de la un fapt real, două personalități culturale non-ahitecturale, caracteristice României moderne: Nicolae Iorga, tradiționalistul, dar și om de cultură și politician, care a inițiat Pavilionul României de la Veneția, un adevărat dușman al modernismului, și Tristan Tzara, inițiatorul mișcării DADA, ca exponent al culturii românești în exil. Am descoperit la cei doi un lucru interesant: casa lui Iorga de la Văleni, o locuință tradițională veche românească, domestic-urbană, și casa lui Tzara, la Paris, realizată de Adolf Loos. Părintele avangardismului trăia într-o casă realizată de un maestru al modernității, interiorul aceleiași case apare decorat cu elemente și motive folcloric-tradiționale românești. Această ambivalență și acest contrast cultural, dar și identitar, l-am folosit ca punct de plecare pentru studiul arhitectural, căci același paradox și contrast apare și în arhitectura românească pe tot parcursul secolului al XX-lea până astăzi.

A.C.: Pavilionul propus de tine este un experiment, undeva, poate, între expoziție (proiect) și instalație, deoarece expune imagini care creionează o poveste legată de modernitate, dar, în același timp, prezintă zone de interes în care privitorul poate interacționa. Pare un mecanism... un mecanism complex în care imaginile se combină cu textele, completând aspecte importante în cadrul firului narativ. Legat de neuro-architecture, ce ai urmărit prin acest experiment și care este rezultatul aplicat la nivelul publicului neavizat?

E.I.: Exploring Identity este, în primul rând, o carte și, în al doilea rând, o instalație care prezintă cercetarea din acea carte. Mereu utilizez interactivitatea în aceste situații, fiindcă implicând vizitatorul prin propriul lui corp îl stimulezi și devine mult mai receptiv la mesajul pe care îl transmiți. Din această cauză am realizat, în premieră, expoziția în două locuri: Piața Santa Fosca și Galeria IRCCU. Ambele se adresează omului simplu, diferit de publicul mai cultivat, specific Bienalei. Ăsta a fost și pariul, și ceea ce m-a atras la Galeria IRCCU - este situată în fluxul cotidian al Veneției. Mi-am dorit să povestesc despre modernismul românesc acestor oameni care, în mod natural, alcătuiesc opinia publică majoritară.

Subiectul legat de neuro-arhitectură este unul mai amplu. Simplificând, pot spune că încercăm să facem din aceste instalații-arhive nomade un dispozitiv de sondare corporală a spațiului public. Acesta e un proiect mai vechi al nostru și încercăm să-l finalizăm acum. Ca un epilog ironic al constantei atitudini tradițional-moderne a arhitecturii românești, invităm vizitatorul să facă un experiment de neuro-arhitectură: există un sistem de căști și soft EMOTIV, care îți pot determina reacția afectivă a corpului la diferiți stimuli (imagini) prin sondarea unor centri ai creierului. Un soft specializat preia și traduce descărcările electrice înregistrate de senzorii căștii plasați în anumite zone ale cutiei craniene. Experimentul, denumit de noi „How much of your brain is modernism and how much is traditionalism”, invită vizitatorii ca la sfârșitul interacționării cu arhivele nomade să-și pună acele căști și, supuși pentru scurt timp la un calup de imagini cu diferite tipuri de arhitectură (modernism, neoromânesc), să poată avea o reacție a corpului (creierului). Ne-am zis că, dacă problema aceasta identitară modern versus rural-tradițional, este atât de intim legată de noi, doar un astfel de sistem poate să prezinte vizual fenomenul însuși.

A.C.: Proiectul propus de tine este realizat în echipă, a cărei componență este diferită de cea de acum doi ani cu PlayMincu. Care este componența echipei cu care ai lucrat la acest proiect și cum s-a desfășurat medierea între mai mulți arhitecți? Au fost viziuni diferite legate de proiect sau de forma în care acesta se prezintă în momentul de față la Veneția?

E.I.: În mod paradoxal, nu au fost divergențe majore legate de acest proiect, fiindcă toți membrii echipei au avut același sentiment și aproximativ același gând. Medierea între colegi arhitecți este mereu grea, dar fiecare a avut rolul său și contribuția sa, de aceea, proiectul final reprezintă un răspuns ce a venit din mai multe părți. Membrii acestei echipe, cu o singură excepție, nu au fost prezenți și acum doi ani. Aș vrea să le mulțumesc lui: Olivia Zahalca, Carmen Tănase, Laura Iosub, Loredana Mihali, Marius Danciu și Eliza Culea.

A.C.: Mulțumesc pentru răspunsuri.

Emil Ivănescu: PlayMincu, the pavilion created two years ago, had somehow foreshadowed this theme of the Biennale. Then we had proposed a multitude of archives, part of them, interactive, whereby we wanted to express something. That pavilion had started from history and its interpretation. Reading Koolhaas’ curatorial invitation to give a contemporary standpoint by means of an apparently historical archive research, I could not help continuing what I had started two years ago. And thus I enrolled in the competition once more, only this time at the small, IRCCU pavilion.

We liked the theme proposed by the Dutch architect, in particular its historical and research dimension. We understood his approach and tried to comply with it. He does not focus on modernism, but on modernisms, on the way each country lived that period and on how it moved on. In this respect, we approached Romanian modernism and modernity as an identity-based phenomenon which, while specific to Romania, can nevertheless be fitted into the broader context of Eastern European countries.

A.C.: Absorbing Modernity approaches different issues of a complex concept, because it highlights the defining features which have caused major changes in the evolution of the architectural phenomenon in the last hundred of years, by reference to a specific national identity. Your project, Exploring Identity - the Nomad Archives, approaches a specific aspect of Romanian modernity, with a time frame between the year of 1914 and 2014. Let us explore a little the subject of your theme, exploring identity, which is also the concept of the pavilion.

E.I.: The Exploring Identity exhibition marks an all-time first for Romania, as this is the first time when our country participates with an installation in the Venice public space. In fact, the entrance to the IRCCU pavilion consists of two installations, generically referred to as nomad archives. These archives have two meanings. One is direct and pragmatic and represents the first architecture gallery in Romania meant for the public space. It foreshadows the Architecture Museum, which should be established at some point. The second is metaphorical and symbolizes the personal archives of a contemporary nomad architect, which he creates and carries with him all over the world because of his profession and depending on which he acts. It is a memory that each of us collects and puts by and which influences us constantly, whether we work in our native country or in another part of the world (this is a sensitive issue of great interest for the curators of the Biennale).

Our exhibition is pure architectural research which starts from two colliding discourses: an official one on identity and architecture, and another one, called by us trans-architecture, which puts between brackets, suspends or transgresses the official-national identity created through architecture. This collision can be noticed throughout the 100 years analyzed and is indicative of an interesting phenomenon suffered by modern Romanian architecture: as it grew more and more in accordance with Western modernity, as it absorbed it more and more deeply, it also created its own antidote against it, namely the influences coming from the agricultural-rural-Christian Orthodox world, as a transgressive phenomenon counteracting the official-global identity. When this particular influence became the State norm and the promotor of nationalist identity through architecture, other transgressive dynamics occurred, pertaining to a new identity aiming to catch up with modernity. We have tried to make an analysis of this constant swaying of Romanian architecture between modernity and traditionalism, which has continued to this day and can be seen as we speak, despite a more abstract and substantiated approach.

We have started from an actual fact: two cultural personalities of modern Romania from outside the realm of architecture: Nicolae Iorga, the traditionalist, but also the man of culture and the politician, who initiated Romania’s Pavilion in Venice, a genuine enemy of modernism, and Tristan Tzara, the initiator of the DADA movement, as a representative of Romanian culture in exile. We have discovered an interesting fact as far as they are concerned: Iorga’s house in Văleni, a traditional old Romanian dwelling, but at the same time an urban one, and Tzara’s house in Paris, designed by Adolf Loos. The father of avant-garde lived in a house designed by a master of modernity, whose interior was decorated with traditional Romanian folk motifs. We used this ambivalence, this cultural, as well as identity-based, contrast in our architectural study, because the same contrast can be seen in Romanian architecture everywhere, throughout the XX^th century until today.

A.C.: The pavilion proposed by you is an experiment which can be placed somewhere between exhibition (project) and installation, because it exhibits images capable of sketching a story about modernity, while also featuring points of interest with which the observer may interact. It comes through as a complex mechanical device combining images and texts, in an attempt to provide the complete narrative unfolding. Regarding neuro-architecture, what have you pursued through this experiment and what is the specific outcome with respect to the general public?

E.I.: Exploring Identity is first a book and second an installation which presents the research in that book. I constantly use interactivity in these situations, because when you involve the visitor, through his own body, you stimulate him and he becomes more sensitive to your message. It is for this reason that I have decided to place the exhibition, for the first time, in two places: Santa Fosca Square and the IRCCU Gallery. They both target the general public, who is different from the more cultivated public used to the Biennale. This has also been my bet and what has attracted me to the IRCCU Gallery: it is placed at the heart of Venice’s daily life. I wanted to tell about Romanian modernism to these people who naturally form the majority of the public opinion.

The subject related to neuro-architecture is a vast one. Simply put, we have tried to turn these nomad archive-installations into a device for the corporeal surveying of the public space. This is an older project of ours that we have tried to finalize now. As an ironical epilogue to Romanian architecture’s constant swaying between the traditional and the modern, we invite the visitor to take a neuro-architectural experiment, with the help of an EMOTIV software system with headset which can determine the body’s emotional reactions to various stimuli (images) by exploring certain brain centers. A specialized software takes over and translates the electrical signals recorded by the sensors of the headset placed on certain parts of the skull. We have entitled our experiment: “How much of your brain is modernism and how much is traditionalism”; at the end of their visit of the nomad archives, the visitors are invited to put on the headset and are subjected for a short period of time to several images depicting various types of architecture (modernist, neo-Romanian), so that they can have a brain and bodily reaction. We figured that since this identity issue, this collision between the modern and the rural-traditional, is so intimately related to our being, it is only with the help of such a system that we can depict it visually.

A.C.: Your project has been the product of team work, and this team is different from that you worked with for PlayMincu 2 years ago. Who was in your team on this project and how did you mediate between the architects? Were there visions about the project or the form in which it should be presented different from its current Venice version?

E.I.: Paradoxically there were no major differences of opinion in connection with the project, because all team members had the same feeling and more or less the same thoughts. It is always hard to mediate between one’s fellow architects, but each had his role and brought his contribution, which is why the final project is basically an answer given by more than just one person. With one exception, the members of this team are different from those I worked with two years ago. I would like to thank Olivia Zahalca, Carmen Tănase, Laura Iosub, Loredana Mihali, Marius Danciu and Eliza Culea for their work.

A.C.: Thank you for your answers.