„Grădinile invizibile” Cluj - Mănăștur

Structura contemporană a orașului românesc se articulează pe o componentă omniprezentă de urbanism funcționalist, modernistă ca origine, care a fost produsul unei decizii externe la scară largă, din zona politicului, și nu rezultatul unei dezvoltări organice a orașului. Astfel, a devenit sursa a cel putin trei probleme majore, specifice acestui tip de urbanism: înserierea spațiilor și distanțarea locuitorului față de spațiul public; impermeabilitatea la critică a modelului în interiorul țării; la nivelul percepției subiective, o puternică asociere negativă, datorită exercițiului impus și lipsei de continuitate a țesutului urban.

În Cluj-Napoca, folosind oportunitățile perspectivei de a deveni Capitală Europeană în 2021 și ofertei administrației de a transforma o parte din bugetul local în buget participativ, în 2013, mai multe grupuri de arhitecți, artiști și actori ai societății civile au început (independent sau în tandem) să atace problema periferiei, concentrându-se pe unul din cele mai mari cartiere de acest fel din România, Mănăștur. Aceasta, în contextul în care Clujul are o dezvoltare ascendentă, iar zona centrală s-a constituit cu succes într-un pol viu din punct de vedere cultural și economic, cu o identitate puternică.

În prezent, demografia Mănășturului este foarte diversă și dinamică, de la cei mai în vârstă la familii tinere și un număr substanțial de studenți (atrași de chiriile ieftine și de dotări). Dacă, din punct de vedere al utilităților, cartierul se dezvoltă spontan în mod substanțial, organizarea spațiului în baza oricărei strategii, la fel ca prezența culturii în spațiul public, lasă de dorit.

Primii care s-au implicat direct au fost Colectiv A de la Fabrica de Pensule. Activând în zona de nord a Mănășturului, la marginea pădurii, unde se află un spațiu verde amplu, inconsistent amenajat, și grădinile mănășturenilor de-a lungul unui pârâu, Colectiv A propune noi abordări urbane și culturale sub forma unor intervenții sociale și artistice în spațiul public¹. În tandem cu proiectul cultural „Landscape Choreography”, desfășurat în trei orașe europene (Taranto-IT, Cottbus-GE, Cluj-RO - www.landscapechoreography.eu), au adoptat zona verde și au creat grădini urbane și spații de întâlnire comunitară, dublate de activități culturale și ateliere cu diverse teme. Astfel, a prins viață „La Terenuri” (www.la-terenuri.colectiva.ro), proiect la care s-au alăturat cu o sumă de intervenții și evenimentele: Zilele Clujului, Zilele Arhitecturii, TIFF.

Proiectul „Verdeața Isteață” (Gelu Puscaș, Oana Burlă, Mădălina Leș, Paula Tripon, Camelia Maria Poliec - landarchs.com/verdea-istea-de-mntur-interview) a venit în întâmpinarea inițiativei administrative „Adoptă un spațiu verde” - care oferă companiilor posibilitatea de a își îmbunătăți imaginea prin luarea în custodie, amenajarea și întreținerea unor spații verzi publice din Cluj. Grupul a adoptat o fâșie verde în stația de tramvai de la Biserica Calvaria, piatra de temelie a Mănășturului. Arhitecți împreună cu peisagiști și agricultori au cultivat aici, în centrul unei vaste intersecții auto cu pod suspendat, sens giratoriu și linie de tramvai, legume și zarzavaturi, în contrast discret cu tușele plate ale oricărei amenajări standard. La rândul său, panoul informativ, nelipsit în astfel de cazuri, conține, în loc de informații asupra autorilor, câteva sfaturi pline de poezie despre „cum să construim împreună o comunitate”.

Recentul proiect „Urban Food Stories” (Iulia Hurducaș, Alexandru Fleșeriu, Eszter Péter - www.oar.squarespace.com/galerie-castigatori-durban/), care a câștigat concursul pentru Pavilionul României de la UIA, Durban în 2014, și-a propus să evidențieze specificul local al grădinilor urbane, agricultura care se poate face și la oraș, nu doar la sat. Prin poveștile personale ale micilor agricultori, cum sunt și cei din Mănăștur, a ieșit la lumină, pe de o parte, autenticul acestor cartiere și, pe de altă parte, necesitatea locuitorilor de a se apropia de pământ. Grădinile urbane pot fi tranzitorii, ocupând spații scăpate momentan de presiunile imobiliare și adoptate de către comunitate, dar inconsistența lor temporală le face cu atât mai valoroase și demne de prețuit.

Proiectul „Un Dialog” (Simona Or-Munteanu, Ligia Andreica - www.undialog.wordpress.com), demarat tot în 2013, propune o cercetare calitativă prin care să găsească o serie de elemente-cheie pentru îmbunătățirea percepției cartierului Mănăștur. S-au luat în considerare trei perspective: istoria locului, oferta spațiului public și proiecțiile locuitorilor asupra spațiului din cartier și din imediata vecinătate. Rezultatele cercetării vor fi puse la dispoziția administrației (cu care deja s-a intrat într-un dialog constructiv) și vor constitui datele de plecare pentru o a doua viitoare parte a proiectului, de elaborare a câtorva microintervenții experimentale, cu posibilitate de permanentizare.

Această sumă de eforturi concentrate, sperăm, ne va aduce puțin mai aproape de comunitatea din Mănăștur în găsirea soluțiilor corecte și realiste pentru un spațiu urban, a cărui energie și vitalitate depășește cu mult limitele înguste ale fațadelor dreptunghiulare și gri pe care le oferă mediul construit.

Foto:

Monica Moroșanu

Simona Or-Munteanu