Credite proiect: Prima discuție: Vasile Tătaru (basarabean, istoric și muzeograf la Muzeul Satului) Alegerea locului: Ina Borozan (basarabeancă, arhitect Andrei Vatamaniuc (basarabean, arhitect) Discuție grădină: Diana Culescu (peisagist) Mihai Culescu (peisagist) Privind în urmă
1 pare banal de simplu: a lucra la un proiect, orice proiect, înseamnă în primul rând a face pace cu propria neștiință, necunoaștere sau nepotrivire, pe scurt, a-ți pune pentru moment între paranteze întreaga avere și a încerca să rămâi cât mai deschis noii situații în care singur ai ales să te așezi. Dar, poate cu atât mai mult, toate acestea sunt de luat aminte atunci când ți se cere a îndruma un proiect. Adevăratul proiect este, de fapt, drumul fiecăruia, deschis abia pe măsură ce este străbătut. Parcurs, înțeles și mai apoi astfel povestit, orice proiect poate ajunge mai bine la celălalt, îl poate face părtaș. Neștiind prea multe la început, am hotărât de comun acord că partea cea mai importantă, atât a diplomei, cât și disertației, trebuie să fie tocmai punerea în lumină a acestei căutări, iar tot ce se întâmplă pe drum să fie strâns, inventariat, (re)dat. Unii i-ar spune, simplu, cercetare. Lucrurile s-au rânduit aproape de la sine. O documentare mai mult din filme decât din cărți, o călătorie în Basarabia, care a însemnat mai degrabă întâlnirea unor oameni decât găsirea unei teme sau a unui loc (acestea s-au arătat mai târziu, tot prin oameni), o listă-inventar cu ce ar putea să fie locul râvnit în care amintirea să poată fi păstrată și accesată. Iar mai apoi, un loc deja însemnat, o grădină experimentală sovietică, părăsită acum, înconjurată de un val de pământ,
hortus conclusus, și aproape în același timp, o întâmplare, privilegiul de a-ți fi încredințate temporar câteva lucruri care i-au aparținut cuiva care a fost deportat în Siberia. O lingură, un libret militar, un calendar, o carte de rugăciuni, câteva fotografii vechi te fac să înțelegi că atingerea lor poate readuce în prezență ceva din omul acela. Se limpezește atunci felul în care se poate opera în „Depozite ale memoriei”. Și abia peste toate acestea s-au putut adăuga firesc și celelalte, o investigare a câtorva arhetipuri spațiale, grădina, incinta, turnul, fântâna, mormântul, prin istorie, arhitectură, reprezentări în pictură, fragmente din cărți, mergând până la facerea unui detaliu 1:1 (fragmentul de arhivă pentru omul cunoscut și lucrurile deținute - o cutie de metal, etanșă, care conține lingura, fotografiile ș.a.m.d. și sistemul de stivuire aferent). Succint spus, la final, proiectul are două straturi, unul al grădinii restaurate, loc al prezentului seren, în care rănile sunt închise, o grădina nouă ce păstrează urmele vechii grădini, masa, fântâna, iar mai apoi câteva breșe, străpungeri, treceri spre un alt strat, al amintirii și depozitării, sub pământ, în adânc, arhiva, locul de reculegere, mormântul gol, puțul fântânii, apa. Dar poate mai mult decât atât, la final, proiectul însuși devine o arhivă. Sau mai multe. Arhivă a unei experiențe personale și a unei creșteri pentru fiecare dintre cei care au fost părtași. Notă: 1 „
La data de 30 septembrie 2013 are loc vizita domnului Vasile Tătaru (Nea Vasile, vârsta 55 ani, basarabean, istoric și muzeograf la Muzeul Satului) și discuția despre realizarea, în cadrul muzeului, a unei expoziții care să aducă aminte de moldovenii supuși represiunilor politice în anii regimului comunist totalitar. Eram o mână de oameni într-o cameră de cămin așteptându-l pe nea Vasile să ne țină o prelegere despre cercetarea de care s-a ocupat în ultima vreme. (...) M-am hotărât în privința alegerii subiectului de diplomă în ziua imediat următoare, pe data de 01 octombrie 2013. Introducerea făcută de nea Vasile a fost începutul perfect, interesul stârnit atunci față de acest subiect venind în măsura în care știam foarte puține despre cele povestite.” Fragment de text extras din disertația
Depozite ale memoriei, autor Valentin Ionescu, îndrumător Cristina Constantin, UAUIM, 2014.
Întâlnirea 30.10.2013 Discuția despre moldovenii supuși represiunilor politice în anii regimului comunist totalitar. Multi dintre acești oameni au rămas să-și doarmă somnul veșnic pe întinsurile Siberiei.
01.11.2013 Decizia alegerii subiectului
Popaganda regimurilor totalitare Proiectul deschide un loc al aflării, al accesului la lucruri, date, și al înțelegerii și amintirii. Caracterul unei societăți care se zbate între democrație și totalitarism necesită prezentarea celor două componente: lumea iluzorie a celor care au îmbrățișat „visul sovietic”, crezând cu naivitate în idealurile libertății și dreptății și „viitorul luminos”, modelat de propaganda sovietică și lumea celor care aveau să cunoască infernul din lagărele închisorilor comuniste.
Documentare Din aproape în aproape Filme și cărți
Amplasare geografică Orașul Criuleni este așezat într-o regiune de coline și șes, pe malul drept al râului Nistru, la distanță de 45 km nord-est de Capitala Repuplicii Moldova - Chișinău. Atestare documentară 1607-1618 Oraș din 1818
Locul a apărut în perioada postbelică a Uniunii Sovietice ca un loc necesar, fiind proiectat pentru experimente. Locul denumit „Câmpul Gama” era o stație experimentală ce aparținea universității agrare, unde se cercetau efectele iradierii asupra culturilor agricole. Un val de pământ bătătorit formează o incintă circulară cu un singur acces, pe direcția sud-est-nord-vest, marcat de doi pereți groși din beton armat.
Grădina
Masa
Fântâna
Depozitarul memoriei
Spațiu descoperit
Spațiu de regulegere
