SMFoF Uncovering the Factory in Nature

Proiect de diplomă: SMFoF Uncovering the Factory in Nature

Stud. arh.: Ioana-Corina Giurgiu

Îndrumători: Enric Ruiz Geli, Pablo Ros, Felix Fassbinder

Architectural Association School of Architecture, Londra, 2014, premiată cu Premiul Foster+Partners pentru Sustenabilitate și Infrastructură

Proiectul tratează relația dintre mediul înconjurător și activitățile umane întreprinse la nivelul industriei, interogând direcția curentă de dezvoltare a fabricilor sustenabile. Pe baza studiului de caz al unei mlaștini maritime din Golful Gabes (Tunisia), propunerea dezvoltă ideea unui model de fabrică în care procesele de producție, cât și o mare parte din infrastructura și structura fabricii sunt părți ale ecosistemului natural al mlaștinii. Astfel, scenariul integrării totale a mediului în cadrul activităților umane și viceversa subliniază o potențială nouă direcție în cadrul dezvoltării conceptului Factory of the Future (FoF – „fabrica viitorului”), unul dintre subiectele abordate de către Comisia Europeană ca obiectiv pentru 2020.

Conceptul FoF este definit de Comisia Europeană prin identificarea obiectivelor cruciale care vor afecta designul industriilor viitoare. Aceste obiective se bazează pe studierea efectelor și problemelor observate până acum în evoluția industriei. Începând cu secolul al XIX-lea, mașinile industriale cresc în dimensiune și rază a aplicațiilor, înlocuind gradual operatorii umani. Aceste revoluții industriale succesive stau la baza actualului sistem social, total industrializat, în contextul căruia valoarea asociată unei entități este măsurată prin aplicabilitatea industrială.

Obiectivele europene pentru perioada 2020-2050 identifică două aspecte vitale pentru designul facilităților industriale: eliminarea impactului negativ al industriei asupra mediului și integrarea unor tehnologii accesibile pentru utilizatori mai puțin calificați în cadrul liniilor de producție. Aceste două aspecte sunt, așadar, punctele-cheie ale abordării prezentate în teza de diplomă.

Natura ca industrie

Din perspectiva factorilor ecologici, lucrarea pornește de la manifestul Cradle to Cradle: Remaking the way we make things, publicat în 2002 de Michael Braungart și William McDonough, care a stabilit un nou precedent pentru abordarea designului siturilor industriale. Cradle to Cradle subliniază faptul că reducerea amprentei industriale asupra mediului nu este suficientă și că aceste situri trebuie regândite sub forma unor sisteme închise bazate pe reciclarea totală a materiei utilizate în procesul de producție. Cu alte cuvinte, argumentul adus de Braungart este acela al unei fabrici care emulează modul de funcționare al unui ecosistem.

SMFoF duce această idee un pas mai departe prin eliminarea aproape totală a imitației artificiale a acestor procese, folosind procese naturale pentru obținerea diverselor materii precum apă potabilă, fertilizatori, bio-combustibili, alimente și suplimente alimentare, altfel obținute prin industrie.

Folosind procesele chimice ale speciei endemice Spartina Alterniflora, un tip de iarbă halofită care excretează o sare bogată în nutrienți la nivelul frunzelor, se obțin fertilizatori naturali prin disoluția acestei sări într-o soluție apoasă. De asemenea, folosind procesul natural de evaporare și condensare al apei la nivelul suprafeței mării, componentele din zona litorală captează apa distilată solar. În același timp, prin structura lor, aceste componente accelerează depunerea sedimentelor, folosind efectul mareei pentru declanșarea procesului de creștere al mlaștinii, obținând astfel o creștere proporțională a zonei industriale.

În cazul proceselor care necesită creșterea și recoltarea unei specii (pentru obținerea alimentelor, suplimentelor alimentare și a bio-combustibililor) sunt folosite sisteme endemice care au la bază relații de simbioză între specii. Spre exemplu, asocierea speciilor de creveți și scoici este un procedeu des întâlnit în acvacultura curentă și are ca avantaj reducerea necesității tratării deșeurilor apoase ale sistemului. Introducând o a treia specie (Salicornia - în zona uscată și Alge verzi - în zona acvatică), propunerea realizează un sistem închis, în care deșeurile fermei de creveți devin nutrienți pentru culturile de scoici și Salicornia sau Alge verzi.

Este posibil, așadar, să integrăm mediul ambient în cadrul activitățilorindustriale și, implicit, economice, formând un parteneriat între industrie și natură.

Citiți textul integral în numărul 3 / 2014 al Revistei Arhitectura