Bolsa Pampulha: experiențe, fricțiuni și juxtapuneri cu modernismul brazilian

Este important de reținut că Brazilia se afla atunci într-un moment politic crucial. În 1964, în urma unei lovituri de stat militare, guvernul președintelui João Goulart a fost răsturnat și s-a instaurat un regim dur care a rezistat aproape două decenii. Pentru a justifica lovitura de stat - produsă la câțiva ani după alianța regimului cubanez cu Uniunea Sovietică - oficialii armatei au invocat o iminentă amenințare comunistă la adresa Braziliei. La nivel intern, lovitura de stat a marcat, de asemenea, influența crescândă a armatei braziliene asupra politicii naționale, acționând ca o doctrină de securitate creată sub egida Statelor Unite.

În timpul deceniilor care au urmat instalării regimului militar și în decursul perioadei ulterioare de deschidere politică a Braziliei, MAP nu a avut o agendă instituțională clară, mulțumindu-se, în principal, să răspundă cerințelor specifice comunității artistice. Activitatea muzeului a cunoscut o oarecare revigorare abia la mijlocul anilor ’90, sub conducerea Priscillei Freire. Invitat de Freire să pună în aplicare un program coerent având ca scop încurajarea producției de artă contemporană, curatorul Adriano Pedrosa a pus la punct, în anul 2001, o serie de acțiuni, printre care s-au numărat elaborarea unei politici de achiziție a colecțiilor, organizarea unei serii de expoziții reunind artiști aflați în plină carieră și un program de rezidențiat adresat tinerilor artiști, așa-numitul Bolsa Pampulha.

Programat să aibă loc o dată la doi ani, Bolsa Pampulha s-a născut ca o alternativă la modelul tradițional al Salons d’Art, eveniment organizat în Belo Horizonte încă de la inaugurarea MAP. În cadrul fiecărei ediții a programului, unui număr de 12 artiști selectați li se oferă ocazia de a trăi în Belo Horizonte timp de un an și de a prezenta o expoziție solo la sfârșitul perioadei de rezidențiat.

It is important to note that Brazil was facing a crucial political moment at that time. In 1964, a military coup overthrew the government of President João Goulart, instituting a harsh regime that lasted for nearly two decades. To justify the coup - which happened a few years after the Cuban regime’s alignment with the Soviet Union - the military cited an imminent communist threat to Brazil. Internally, the military coup also marked the growing influence of the Brazilian Army on the country’s politics, enacting as security doctrine forged under the aegis of the United States.

During the decades that followed the establishment of the military regime and the subsequent political opening of Brazil, the MAP lacked a clear institutional agenda, and mostly responded to the specific demands of the artistic community. It was only in the mid-1990s, under the direction of Priscilla Freire, that the museum regained more dynamism. Invited by Freire to implement a coherent program aimed at contemporary artistic production, curator Adriano Pedrosa conceived a number of actions in 2001. These included a policy for collection acquisition, a series of exhibitions of mid-career artists, and a residency program directed at young artists: the so-called Bolsa Pampulha.

Programmed to happen biennially, the Bolsa Pampulha was born as an alternative to the traditional model of the Salons d’Art, which had taken place in Belo Horizonte since the opening of the MAP. Each edition of the program offers 12 selected artists the opportunity to live in Belo Horizonte for a year and present a solo show at the end of the residency.