Child-friendly, în viziunea lui Herman Hertzberger - Interviu cu arhitectul Herman Hertzberger realizat de Ana Maria Pătroi

Herman Hertzberger: Aș dori să afirm că acest loc trebuie să aibă cât mai multe sensuri, să nu fie un loc plin de dale de beton, ci unul cu numeroase locuri care pot conferi diferite experiențe. De fapt, în cadrul răspunsului la această întrebare se regăsește întreaga bogăție de care este nevoie pentru copii în vederea creării unui cartier prietenos cu ei. Pot vorbi o oră despre condițiile necesare. Ar fi nevoie: de dealuri, apă, plante, copaci în care să se cațere, locuri în care să le arate altora cât de puternici sunt. Într-un cuvânt, trebuie să fie aventuros. În sens restrâns, trebuie să aibă toate ingredientele necesare pentru experimentare.

Copiii au nevoie să experimenteze toate lucrurile. Când este alunecos, când este o suprafață aspră, aceștia o simt. Și totodată este nevoie de locuri în care se pot simți în siguranță, intimi, când nu se simt bine sau nu doresc să vorbească cu ceilalți sau, din diverse motive, nu doresc să participe la un joc. Nu trebuie să se realizeze o articulare în zone prea mici, pentru că trebuie să fie parte a unui spațiu mai mare, astfel încât să se poată juca un joc mai extins, cu mai mulți oameni. Și trebuie să subliniez că, prin studierea locurilor pe care le-am realizat, vei găsi multe dintre aceste ingrediente, însă nu toate. Trebuie să înțelegi că în acele școli au dispărut zonele care au fost proiectate inițial pentru cei mai mici. De exemplu: gropile de nisip au fost transformate în mici grădini, și poți vedea în capăt trei scări pe care le-am proiectat, unele trepte sunt mai mari, altele foarte mici, ca un soi de provocare pentru copii, să vadă cât de sus pot urca - până la prima, a doua și așa mai departe. De asemenea, trebuie să existe locuri umbrite și, respectiv, locuri însorite. Trebuie să fie o zonă oarecum artificială, însă nu foarte artificială. În principiu, pentru a-ți răspunde la întrebare trebuie descrisă întreaga gamă de calități de care este nevoie în oraș.

A.M.P.: Toate aceste calități vor ajuta copiii să descopere ce le place, ce preferă întrucât, atunci când le oferi lucruri diferite, opuse, aceștia se pot descoperi pe ei înșiși.

H.H.: Poate. Singurul lucru pe care îl știu este că mediul trebuie să fie variat și aventuros.

A.M.P.: Pentru a crește mobilitatea copiilor și utilizarea spațiului public, este necesar să fie dezvoltată o rețea a copiilor. Urbaniștii și arhitecții ar trebui să fie capabili să „deseneze” o rețea a jocului pentru definirea unui mediu prietenos cu copiii?

H.H.: Trebuie să știi că cei mai mici au o lume mai mică. Iar cu cât copiii cresc, cu atât mai mare este lumea lor. Această lume mică presupune că cei mai mici îi cunosc pe cei din clasa lor. Îi cunosc pe cei din familia lor. Și pe măsură ce cresc lumea lor se extinde. Ajung să intre în contact cu alți copii, merg pe terenuri de sport, se întâlnesc cu alți copii, merg la cinema. Cu cât sunt mai mari, cu atât mai extinse sunt rețelele lor.

Herman Hertzberger: I would say that this place should be rich in the sense, not just a place filled with concrete tiles, but you could make a list of all the things you want people to experience. Actually, in the answer to this question is the whole richness you need for children in order to develop a child friendly neighborhood. I could talk for an hour about all the conditions you should have there: you should have hills, water, plants, trees to climb in, places you could show to others how strong you are. In one word, it should be adventurous. In fact, in the small sense, it should have all the ingredients you need to experience.

What children need, is to experience all the things. When it is all slippery they fall down. When it is rough they feel the texture. And you also need places where they can feel more intimate, when you don’t feel well or you want to talk with somebody and for some reasons you don’t want to take part in a game. Also it should not be articulated into too small pieces, because it should also be a sort of large measure in it, so you can play a large game with more people. And I must say studying places I have made you will find many of these ingredients, not all. But you have to know that in those schools younger children for which the area was originally designed left that school. So what used to be sand pits became small gardens. You can see at the end three stairs I designed, stairs with large steps and small steps and very small steps, as a sort of challenge to the children, to see how high can I climb, to the first or second of the steps, so long. You should have places for shadow, places in the sun. There must be a sort of a superficial area, but not very superficial. Basically, to answer this question you describe the whole scale of qualities you need to have in the city.

A.M.P.: These all qualities will help children to discover what they like, what they prefer. Because when you give them opposite things they can discover themselves.

H.H.: Maybe. The only thing I know is that the environment should be varied and adventurous.

A.M.P.: In order to increase children’s mobility and use of public space, a children’s network is necessary to be developed. So planners and architects should be capable to “draw” a play-network to define a child-friendly environment.

H.H.: You must know that smaller children have a smaller world. And the older these children become, the larger is their world. This small world means also that small children know people from their class. They know the people from the family. And the larger they become, their world extends. They get into touch with other children, go to playfields, meet other children, go to cinema. The older they are, the more extensive networks they have.