Note de proiect

Hidden Nest

„Hidden Nest” este un proiect experimental care a funcționat, timp de 3 zile, drept „aparat” de acces în incinta Muzeului Satului Bănățean, în cadrul celei de-a 10-a ediții a Festivalului Plai. Provocările pe care le-a încorporat acest proiect s-au regăsit în procesul de proiectare (identificarea formei optime) și partea de execuție condiționată de perioada limitată de materializare, încadrarea într-un buget fix și de efectivul redus și fluctuant al echipei de lucru.

În faza de proiectare ne-am raportat constant la cerințele stipulate în tema de proiectare lansată de către beneficiar, unde poarta de acces trebuia să marcheze intrarea în cadrul festivalului, să dirijeze în mod natural fluxurile de participanți către cele două zone de interes ierarhizate ca importanță, să se integreze în fondul construit existent imediat învecinat (volumetria porții muzeului, a construcțiilor prezente și materialele locale) și, din punct de vedere al plasticii arhitecturale, să insufle ideea de natural prin formă și material. Astfel, obiectul de arhitectură a luat naștere în urma negocierii dintre dorințele de plastică arhitecturală și constrângerile legate de context, buget și timp: cum pot să creez un obiect funcțional care să se integreze firesc în contextul existent? Cum pot să îl construiesc cu costuri minime și, în același timp, să fie o prezență arhitecturală sesizabilă? Ce fel de material constructiv este ușor de procurat, procesat manual și asamblat/ dezasamblat astfel încât proiectul să fie dus la bun sfârșit în 7 zile? Aceste întrebări sunt cele care ne-au animat gândurile pe parcursul procesului de proiectare, iar produsul final încorporează suma răspunsurilor pe care noi le-am considerat optime.

Analiza cerințelor am concluzionat-o prin câteva cuvinte-cheie, și anume: ortogonal, organic, permeabilitate, multidirecționalitate. Astfel, am optat pentru o volumetrie care să înglobeze dualitatea ortogonal-organic, ilustrată prin cele două componente ale porții de acces: volumul plin și cel excavat, aflate într-un raport volumetric egal. Scopul raportului volumetric de 1:1 este de a oferi privitorului ocazia de a percepe simultan două entități volumetrice.

Componenta plină definește volumul maxim pe care îl ocupă obiectul de arhitectură. Opțiunea pentru un contur geometric simplu, paralelipipedic a reieșit din nevoia de integrare în peisajul construit existent care este dominat de rigoarea liniei verticale și a sistemului cartezian. Am exclus varianta unui volum bine definit deoarece am considerat că ar fi fost o prezență pregnantă în peisajul Muzeului Satului Bănățean și, prin urmare, am decis să-l dematerializăm într-o manieră care să nu contrasteze cu specificul locului. Dematerializarea am tradus-o printr-o grilă spațială al cărei modul este 45 x 45 x 45 cm, realizată din dulapi de lemn de pin, de secțiune pătrată 4,5 x 4,5 cm. Alegerea grilei spațiale modulare survine din dorința de a crea o delimitare permeabilă, din punct de vedere perceptiv, a aparatului de acces, prin care să se poată observa din exterior atât configurația spațiului interior, cât și vecinătățile.

Cea de-a doua componentă se referă la volumul gol, la masa excavată. Pentru configurarea acesteia am analizat modelul natural al cuibului de pasăre țesător, și mai exact – pâlnia de acces în acesta. Pornind de la acest exemplu de origine organică și cerințele temei de proiectare, am decis ca obiectul de arhitectură să facă uz de conceptul de pâlnie ca mijloc de absorbție, dar și de disipare a fluxurilor de participanți la festival. Pentru ca astfel de fenomene să aibă loc simultan, aparatul de acces reunește un sistem de pâlnii simple și duble. Numărul, orientarea și dimensionarea acestora l-am stabilit în funcție de circulațiile existente pe sit și de nevoia de iluminare interioară a spațiului creat. Din moment ce o singură pâlnie presupune unidirecționalitate, în Hidden Nest am încorporat o rețea de 4 pâlnii care se intersectează într-un singur loc: 3 pâlnii preiau circulațiile pietonale și cea de-a patra are rolul de a suplimenta aportul de lumină naturală în interiorul traseului generat de celelalte trei. Sistemul de excavare propus are la bază cel mai simplu model de multidirecționalitate – simbolul „Y”, care se manifestă concomitent între accesul din exterior, accesele în incinta spațiului muzeal și cer.

Permeabilitatea variabilă a căptușelii spațiului interior interpretează dinamica cuibului de pasăre țesător într-o formă fixă, prin dispunerea colilor de furnir într-o manieră ordonată și uniformă mixată cu țeseri la diferite unghiuri. Punctul maxim de transparență se atinge în zona superioară a luminatorului prin rarefierea graduală a țeserii cu furnir marcând astfel punctul de distribuție a circulațiilor, dar și de a crea legătura vizuală între grila spațială și cer.

Prin alăturarea celor două piese constitutive ale volumetriei (volumul maxim de înscriere și rețeaua de pâlnii) am generat corpul aparatului de acces în care coexista forma organică și elementele grilei spațiale.

Instrumentarul de modelare digitală de care ne-am folosit în acest caz este alcătuit din programul de modelare Rhinoceros împreună cu plug-in-ul Grasshopper (platforma de programare vizuală) și componenta Kangaroo – motorul de simulare interactivă, optimizare și generare formală care folosește legile fizicii pentru relaxarea suprafețelor, ce a facilitat obținerea formei organice a spațiului excavat. Modelarea parametrică s-a dovedit a fi tehnica eficientă de proiectare în acest caz datorită flexibilității pe care o conferă procesului de determinare a formei optime, îmbinând utilul cu plăcutul prin caracterul ludic al numeroaselor iterații care apar pe parcurs.

În ceea ce privește execuția, rolul nostru nu s-a limitat doar la statutul de proiectanți, întrucât am participat activ la întregul proces de construcție prin organizarea și dirigenția șantierului, procesarea materialului constructiv și asamblarea părților componente. Principalele dificultăți întâmpinate în timpul execuției se referă la logistica șantierului – echipa de lucru alcătuită din 2 membri permanenți (noi) – și la condițiile meteorologice nefavorabile care au întârziat termenul de finalizare estimat inițial. Interesant este faptul că proiectul, prin volumetria inedită, a reușit să provoace curiozitate și fascinație încă de la începutul construcției sale, ceea ce a condus, într-un mod natural, la extinderea echipei de lucru prin implicarea de persoane voluntare, făcând posibilă finalizarea în timp util a obiectului.

Chiar dacă durata de viață a obiectului de arhitectură a fost scurtă, considerăm că impactul a fost unul pozitiv, măsurat atât prin feedbackul primit de la beneficiar, cât și prin sondajul de opinie al celor care au avut ocazia să interacționeze direct sau indirect cu acest proiect. Apreciez că meritul acestui obiect de arhitectură temporară constă în șansa oferită publicului de a înțelege într-un nou sens termenul uzual de „poartă”: un dispozitiv complex care articulează două medii, iar tranzitul devine o experiență în sine.