Promisiuni

Hybrid Tower

Îndrumători: Zaha Hadid, Patrik Schumacher

Teza de diplomă constând în proiectul turnului-hibrid se axează pe tipologia în permanentă schimbare a unui turn. Coloana vertebrală a întregii activități de cercetare a constat în investigarea amănunțită a istoriei turnurilor și a tipologiei campusurilor, rezultatul fiind crearea unei structuri-hibrid de tip turn. Aceasta va găzdui trei institute, și anume un institut de arhitectură, un institut de artă și un institut de design. Cele două tipologii sunt analizate din punctul de vedere al densității, poziționării spațiale în mediul urban, ocupării spațiului, utilizării spațiului și al conectivității vizuale. Având intenția de a optimiza tipologia și de a marca o nouă etapă în evoluția turnurilor, s-a alcătuit o listă a avantajelor și dezavantajelor, care a stat ulterior la baza elaborării unui sistem parametric. Acesta a fost conceput pentru a genera o secvență spațială, sisteme de circulație, sisteme structurale și o configurație programatică.

Situl aflat în New York, lângă Parcul Bryant, reprezintă terenul de încercare pentru noul turn-hibrid. Procesul de elaborare a prototipului, care explorează conectivitatea pe verticală din perspectiva panoramei oferite și a configurației, a avut ca punct de plecare blocul newyorkez tipic.

Sistemul axat pe jocul dintre spațiile vide și volume, care suferă schimbări permanente pe verticală, furnizează o serie vastă și intuitivă de elemente arhitecturale care asigură orientare și tipuri multiple de conectivitate vizuală în întregul turn. Straturile multiple, cum ar fi structura, utilizează parametrii fixați de către prototipul primar volum/ vid. Rezultatul acestui sistem parametric este un set de reguli care dictează schimbarea continuă și omogenă a unor caracteristici precum perspectivele, adâncimea spațiului, programul și structura. De exemplu, partea inferioară a turnului este ocupată de Institutul de Arhitectură, fiind și porțiunea cea mai structurată și mai elaborată, iar pe măsură ce turnul urcă spre spațiul dedicat Institutului de Artă, gradul de structurare și de elaborare scade. Acest lucru demonstrează felul în care sistemul se adaptează la nevoile arhitecturale și la cerințele fizice: turnul necesită o structură mai bogată la bază prin comparație cu vârful. În același mod, turnul acționează ca o pâlnie, filtrând oamenii prin spațiile sale. Deoarece în turn se pătrunde prin baza sa, mulțimile de oameni trebuie să se deplaseze diferit prin clădire pe măsură ce urcă; din acest motiv, parametrii sistemului au fost fixați în așa fel încât în porțiunile inferioare, unde densitatea umană este mai mare, spațiile dedicate atriumurilor sau spațiile publice sunt mai reduse ca suprafață, pe când spre vârf, unde densitatea este mai mică, aceste spații se întind pe suprafețe mai generoase. În acest fel, oamenii au posibilitatea de a rămâne conectați la nivel vizual oriunde s-ar afla în turn. Se marchează astfel o etapă revoluționară în construcția turnurilor, prin comparație cu tipologia caracteristică a unui turn, în care intri pe la bază, te urci în ascensor spre un etaj desemnat, dar izolat vizual de restul etajelor din turn și cu circulație limitată între niveluri. Acest vechi tip de turn, cu etaje segregate și circulație pe verticală limitată, nu constituie un mediu optim pentru interacțiunea umană, pentru întâlniri și schimb de idei. Scopul acestui proiect a fost acela de a împinge limitele a ceea ce se așteaptă de la arhitectură și de a testa idei noi pentru această tipologie incitantă, rezultat al unor iterații multiple de-a lungul istoriei sale.

Turnul-hibrid își propune să transforme mediul vertical obstrucționant, caracteristic turnurilor tipice într-un mediu definit de o intensă conectivitate, care încurajează schimbul de idei și interacțiunea umană.