Anunțarea rezultatelor jurizării concursului național BAV 2016

Evenimentul de anunțare a rezultatelor jurizării concursului pentru proiectul participării românești la BAV 2016 (http://www.uarconcursuri.org/castigatori-bav16) a fost organizat la Sala de expoziții a UAUIM, în prezența unora dintre membrii juriului, reprezentantului Ministerului Culturii, Monica Morariu, în mod neașteptat și a consilierului prezidențial prof. dr. arh. Sergiu Nistor și a fost deschis, în calitate de amfitrion, de prof. dr. arh. Mircea Ochinciuc, organizator al concursului din partea UAR. Revista „Arhitectura”, prezentă la eveniment, a luat membrilor juriului prezenți opinii spuse „la cald” despre concurs, proiecte și pavilioanele României de la Veneția, așa cum se prefigurează din proiectul câștigător. Au fost adresate întrebări despre organizarea concursului și problemele jurizării, despre răspunsurile concurenților la tema propusă de directorul general al BAV 2016, arhitectul Alejandro Aravena – „Reporting from the Front”, despre raportul între viziunile și conceptele propuse și calitatea proiectului expozițional, despre ce este important de transmis opiniei publice în legătură cu proiectul care va fi realizat la Veneția.

Dr. arhitect Viorica Curea, președinte al UAR, membru al juriului

Uniunea Arhitecților din România a făcut parte din echipa celor patru parteneri care au organizat participarea românească la Bienala de Arhitectură de la Veneția în 2016 – alături de Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Cultural Român. UAR a avut și onoarea, dar și răspunderea concursului care să selecteze proiectul de amenajare a pavilioanelor de la Veneția ce vor reprezenta România, în concurență cu țări din Europa și alte continente. Este o confruntare importantă, cu o temă dificilă, cum au putut constata concurenții, dar foarte interesantă. Tema a părut că derutează la început. Există o adevărată luptă, arhitecții nu lucrează numai în birouri, ci sunt confruntați cu societatea, politicul, legislația. Această luptă există la noi – frumusețea pădurilor carpatine care ajung stive de lemn, orașe și centre istorice al căror patrimoniu se distruge, dispare. Am căutat și o altă latură a profesiei de arhitect, creativitatea, păstrarea lucidității, dar și laturile frumoase ale vieții. Lucrurile grave pot fi spuse și cu umor, veți vedea în proiectul câștigător.

Arhitect Attila Kim, comisarul BAV 2016, președintele juriului

Tema a invitat la discuție – poți să vorbești despre problemele tale sau cele globale, dar în proiectul selectat se pune o oglindă în față, care reflectă automatismele noastre, când nu reușim să ne dăm doi pași în spate, să examinăm lucrurile. Bienala de Arhitectură de la Veneția nu mai e un loc de întâlnire a arhitecților, se adresează publicului larg care vine cu întrebări, și nu neapărat despre tendințele în arhitectură. Bienala are o altă menire, poate că e prima ediție când se introduce dialogul public despre arhitectură. Rolul meu în acest juriu a fost și din postura în care am renovat pavilionul din Giardini, de la Veneția, anul trecut. Obiectiv, am urmărit nivelul expozițional și am remarcat că în proiectul câștigător concentrarea a fost pe obiect, nu s-a mizat pe amenajarea spațiului, față de alte proiecte care numai pe asta au contat. Din punct de vedere al calității generale a participării, trebuie să tragem un semnal de alarmă, calitatea nu e foarte ridicată pe ansamblu, sunt birouri în țară care și-ar fi putut aduce o contribuție la proiectele pavilioanelor.

Ce doresc să transmit este că își va începe activitatea Clubul Bienalei de la Veneția, care va reuni organizatori, foști expozanți sau foști membri ai juriilor concursurilor, deopotrivă pentru secțiunea de arhitectură, cât și de artă. În februarie va fi o întâlnire importantă, cu prezentarea proiectelor selectate de juriu. Sperăm să prezentăm proiectul care va fi realizat la Veneția, și după inaugurarea Bienalei, și reacțiile presei internaționale. Ideea a pornit din necesitatea ca despre Bienala de la Veneția să se discute mai mult. Trebuie dezbătute problemele expunerii la Veneția, inclusiv birocrația care însoțește realizarea și pentru care echipele nu sunt pregătite atunci când câștigă concursul. Clubul ar trebui să dezvolte chiar un sprijin pentru expozanți. Clubul va avea ca loc de întâlnire spațiul de la demisolul sediului UAR din str. Dem Dobrescu (Piața Platului), oferit de Uniune.

Profesor dr. arhitect Augustin Ioan, UAUIM, membru al juriului

Nivelul proiectelor depuse trebuie pus în relație cu tema, care a fost foarte politică, foarte de stânga, dl Hanganu spunea „sud-americană”. Tema conducea aproape de la sine la un tip de abordare care nu e foarte populară în România, chiar și în zona de ONG-ism urban, social, mai degrabă reactiv, nu conceptual. „Reporting from the Front” presupunea existența a două tabere care se înfruntă. Ideile „politice”nu au fost exemplare până la capăt, nu erau susținute, iar proiectele expoziționale nu lămureau cu ce „tabără țineau”. Mi s-a părut însă interesantă implicarea și a altor specialiști decât arhitecții. E un câștig. Într-o formulă diferită de concurs, de organizare a întregului proces de obținere a unui proiect câștigător, ar fi preferabil să fie mutat mai „în amonte” cu 2-3 luni, în două faze, în prima să selectezi un număr de proiecte, apoi să comunici cu curatorii, să vezi ce vor… timpul nu a permis juriului să fie foarte sigur pe explicitarea proiectelor. Mă tem că juriul a pus „de la el”….Mă așteptam poate la mai mult din partea concurenților.

Profesor dr. arhitect Dan Sergiu Hanganu, Canada, membru al juriului

Tema depășește arhitectura. Tema tipică sud-americană se potrivește țărilor foste comuniste, mai puțin celor din Europa occidentală sau America de Nord. Personal, aș dori ca echipa care a câștigat să se gândească că deasupra este România. Dincolo de virtuțile unor oameni, de talentul sau dibăcia unor profesiuni, ei reprezintă o țară. Mesajul de transmis prin BAV: războiul nu s-a terminat. Ei au ocazia să atace tema, să marcheze confruntarea. Sper să folosim ocazia pentru participarea la discuția generală și, în al doilea rând, să ne prezentăm noi, cu specificul nostru. Cineva are curajul într-un mod care amintește de comedia dell’arte, de New York, New York, de vodevil, de Charlie Chaplin, râzând. Proiectul care ne va reprezenta are obligația acestui mesaj: vizitatorii trebuie să vadă dincolo de parada păpușilor animate, amuzante, cinice, uneori, grotești, caricaturale, ce e în spate, codificat. Dacă mesajul profund va fi înțeles, țara va fi câștigată. Lumea așteaptă mai mult decât de la un joc de păpuși. Alegoria este serioasă, o tragedie poate. Ca în piesa lui Jean Anouilh, L’Alouette (Jeanne d’Arc), când regizorul vine pe scenă și oprește arderea pe rug… să terminam într-o cheie victorioasă, cu încredere că lumea poate fi mai bună… deși în jurul nostru nu prea e așa. Mi-a plăcut asocierea dintre un arhitect, un păpușar și un grafician. Extraordinar! Și le doresc succes.

Dr. arhitect Andrei Șerbescu, UAUIM, membru al juriului

Dacă vorbim de răspunsul participanților la concurs în raport cu arhitectura, proiectele arată o manieră care se apropie altfel de arhitectură. Întrebarea pusă prin temă a fost diferită de data asta. Este o căutare extrem de mare în planul social, există o diversitate de moduri de raportare a arhitecturii la tema Bienalei, iar câștigătorii au avut curajul de a strica această perspectivă „sud-americană” propusă de Aravena. Problema este foarte apăsată, dar ei o trec într-un alt registru. Au fost proiecte cu răspunsuri și rezolvări interesante, perspectiva lor însă a fost remarcată și selectată.