Proiect de diplomă: Centrul de cercetare microbiologică a ecosistemului cavernicol „Movile”
stud.-arh. Felicia Militaru
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București
De multe ori, non-arhitecții spun despre unele arhitecturi, într-un clișeu parțial ironic, că „arată ca o navă spațială”. Ei bine, proiectul arhitectei, de pe acum, Felicia Militaru chiar asta reprezintă. Nu din punct de vedere constructiv, nici ca design, materiale propuse sau estetică a spațiilor, ci, în mod surprinzător, ca intenție, ca scop. Și aceasta pentru că rostul proiectului de la Movile este să deschidă o cale de acces către o lume altfel inaccesibilă. Proiectul este, în fapt, un vehicul, static, ce-i drept, o poartă, un pasaj către un loc ascuns, distant prin natura sa, ostil prin mediul pe care îl conține și îl păstrează încapsulat în măruntaiele unei rețele de peșteri subterane. Proiectul este și un mijloc de călătorie în timp, căci lumea peșterilor de la Movile a rămas neschimbată, neatinsă de milioane de ani, atunci când s-a format.
Rezervația Obanu Mare, sub care se găsește peștera de la Movile, are o dublă importanță pentru comunitatea științifică. Situată în imediata vecinătate a orașului Mangalia, rezervația reprezintă, la suprafață, un ansamblu geologic particular – o suită de formațiuni calcaroase, mici movile care formează o incintă cvasi-circulară. Dedesubt, la o adâncime de aproximativ 30 de metri, a fost descoperită accidental, în 1986, rețeaua de galerii care adăpostesc lumea stranie de care aminteam mai sus: peste 200 de specii adaptate traiului într-un mediu sărac în oxigen, vietăți străine de orice alt ecosistem cunoscut pe Pământ. Dincolo de speculațiile cu privire la asemănarea între mediul peșterii și cel de pe Marte, unicitatea ansamblului și însemnătatea sa pentru studiul microbiologic sunt de necontestat.
În acest context a apărut, mai întâi ca o curiozitate, apoi ca o fascinație și spre final ca o provocare incitantă, dorința de a imagina un obiect care să stabilească un contact între două lumi: cea pământeană, supraterană și cea ascunsă, necunoscută, aflată în subteran. Legătura este, în mod firesc și tranșant, una verticală, de sus în jos, într-o succesiune de spații care realizează gradual trecerea și pregătirea inițiatică pentru accesul în spațiul „de dedesubt”. Atât funcțiunile, cât și gabaritul lor se transformă progresiv de la nivelurile superioare către cele inferioare, într-o piramidă întoarsă, care filtrează și, totodată, diminuează lumina, accesibilitatea, numărul de utilizatori. Finalul traseului se definește într-o manieră radicală: accesul în peșteră îl poate avea doar câte o persoană, un singur cercetător, echipat și pregătit pentru această experiență unică – un fel de „astronaut terestru”.
Transformarea treptată are în vedere și medierea dintre scara peisajului suprateran – incinta Obanului – și cea a galeriilor subterane – spațiu ce s-a format, supraviețuiește și trebuie să rămână independent de orice act omenesc de construire sau luare în posesie. Ca și în cazul lui Cosmin Anghelache, cu proiectul său pentru Memorialul Victimelor de la Bălți, din 2013, și alături de Felicia Militaru misiunea îndrumătorului rămâne una secundară, de ghidaj și de calibraj pentru unele nuanțe ale proiectului. Ce se păstrează însă, ca o amintire vie și luminoasă, este bucuria și, totodată, onoarea de a fi in preajma unui tânăr cu asemenea determinare și talent.
Îndrumător: șef de lucrări arh. Vladimir Nicula
