Downshifting Romanian Way - Alunișu

Noi, Lars din Olanda și Robyn din SUA, ne-am început proiectul de trai sustenabil în satul Alunișu/ Magyarókereke, deoarece, după ce am umblat 5 ani să găsim un loc să ne stabilim, ne-am îndrăgostit la prima vedere de acest sat! E așezat pe fundalul unor culmi domoale ale Munților Apuseni și stă cu fața spre răsăritul soarelui. În jurul satului sunt câmpuri unde iarba plină cu flori sălbatice se cosește pentru fân, iar alte recolte de cartofi sau cereale pot fi obținute pentru subzistența oamenilor și animalelor. Grădinile și livezile din sat sunt pline cu meri, pruni și peri, ca și de viță-de-vie. Fiecare casă are un grajd pentru animale, iar sistemul de pășunare a vacilor, caprelor și oilor pe timpul lunilor de vară încă prevalează pe pășunea comună. Venind din țări unde bogăția în calitatea vieții a fost distrusă, eram nerăbdători să venim aici și să ne bucurăm de această plenitudine și să deprindem îndeletnicirile pe care oamenii care trăiesc în sat încă le dețin astfel încât să ajutăm ca stilul acesta de viață să continue. Voiam să îi facem pe vecinii noștri să conștientizeze că tot ce au și tot ce fac, deși în mentalitatea comună a societății sunt „săraci”, este de fapt foarte valoros, cu toate că mult prea adesea e luat ca atare. Când lumea ne întreba de ce am venit acolo, răspundeam foarte simplu: „Aer curat și apă de la munte”. Am reușit, de asemenea, să cunoaștem o viață comunitară intactă și ne gândeam cum ar fi să trăim aproape de sisteme naturale și într-o casă făcută integral din materiale naturale, locale.

Experimentul nostru personal a fost acela de a încerca să imităm, cât am putut de mult, date fiind toate diferențele prin timp și cultură, viața dusă de proprietarii originari ai casei. Mai ales în zona de „Food Sovereignity”, ceea ce înseamnă că am redus cât ne-a fost posibil cumpărarea de mâncare de la supermarketuri. Acum, după șapte ani de când am cumpărat casa, în 2009, ne producem singuri cerealele (triticale) din care ne coacem pâinea, pregătim mămăligă din porumbul cultivat de noi, ne creștem singuri toate vegetalele și mai creștem și iepuri, găini și capre. Vara facem brânză de capră și, de asemenea, vindem împreună cu alți producători din sat. Continuăm să cumpărăm doar orezul, ovăzul, anumite cereale pentru animale, sarea, zahărul, ceaiul și uleiul de gătit (cu toate că avem o presă și suntem nerăbdători să ni-l producem noi). Lars lucrează cu câțiva designeri de echipamente trase de cal pentru a putea să le reproducem în România și să continuăm frumoasa practică a utilizării forței de tracțiune a calului pentru fân și fermă. El are cal și căruță și adesea oferă servicii de transport cu acest echipament pentru mărfuri locale.

Citiți textul integral în numărul 1 / 2016 al Revistei Arhitectura

Mai multe detalii pe www.provisiontransylvania.com

Downshifting Romanian Way - Șase povești despre comunități ecologice