Proiectul Biserici înlemnite, probleme, provocări

Început în 2014, proiectul Biserici înlemnite s-a dezvoltat, marcând caracterul sustenabil, practic al proiectului Cimitirul ca element în evoluția peisajului cultural, al Asociației Peisagiștilor din România (ASoP), care își propunea investigarea din perspectivă interdisciplinară a multiplelor valențe ale cimitirelor rurale bănățene, a relațiilor pe care le presupun acestea cu peisajul, comunitatea sau satul. În 2013, au fost studiate cimitirele ortodoxe rurale din Banat și a fost ales satul Crivina de Sus, ca studiu de caz pentru înțelegerea interdisciplinară a întregului context al peisajului cultural, satul făcând parte din zona etnografică Făget, singura din Banat unde se mai păstrează exemple din vechea relație spațial-simbolică a bisericii înconjurate de cimitir și de sat. Astfel, din 2013, au avut loc trei practici de vară cu studenți și specialiști din diferite domenii conexe proiectului (peisagistică, urbanism, arhitectură, antropologie, istorie, arte și teologie), în care s-au studiat la diferite scări peisajul, morfologia așezărilor din zonă, arhitectura, comunitatea, rezultând o serie de propuneri concrete de intervenții în peisaj, unele dintre ele fiind deja realizate în cadrul practicilor de vară.

Având în centru (posibil) cea mai veche biserică de lemn din Banat, aflată în satul Crivina de Sus – ipoteză pe care echipa de cercetare rămâne să o confirme în urma unui studiu dendrocronologic – proiectul Biserici înlemnite are drept scop readucerea în folosire și scoaterea din conul de umbră al istoriei în care au căzut în ultimul veac cele din urmă biserici de lemn din Banat. Procesul este unul care urmărește să salveze nu doar bisericile, ci să ajute la – ceea ce se numește astăzi în limbaj de proiect european – dezvoltare sustenabilă în zona rurală. Protejarea de urgență prin acoperire, restaurarea propriu-zisă, utilizarea, reintegrarea în viața comunității sunt marile etape prin care ar trebui să treacă Biserica de lemn cu hramul „Sfânta Paraschiva” din Crivina de Sus, un sat cu aproximativ 200 de locuitori, clasată la poziția TM-II-m-A-06214 în Lista Monumentelor Istorice.

Proiectul de restaurare s-a dorit să devină o investigație completă și o înțelegere interdisciplinară a unui monument de lemn prin implicarea voluntară a specialiștilor și realizarea tuturor studiilor necesare, pentru a putea decide intervențiile strict necesare asupra monumentului. Vreme de trei ani, în Crivina de Sus, au avut loc ateliere interdisciplinare, care, printre altele, și-au propus să studieze biserica (releveu tradițional, fotogrametric și fișe pentru fiecare element din lemn al bisericii, studierea arhivelor, studii de parament și ale stratului pictural, expertiza biologică și structurală, analiza dendrocronologică, interviuri în comunitate etc).

Până la finalizarea proiectului de restaurare însă, care, presupunem, va fi cronofag, biserica, aflată într-o stare precară de conservare, necesita să fie protejată printr-un eșafodaj. Astfel, într-o primă fază a proiectului, s-a optat pentru ceea ce a devenit un proiect-pilot – și anume, acoperirea bisericii cu o membrană tensionată. Decizia adoptării acestui sistem constructiv a plecat dintr-un motiv foarte pragmatic, în urma analizei a patru opțiuni diferite de sistem constructiv: un eșafodaj clasic de lemn cu îmbinări dulgherești, un eșafodaj din lemn modular prin folosirea de piese metalice de conectare, o structură metalică portantă și, respectiv, o structură metalică făcută să susțină o structură textilă tensionată. Au fost analizate toate avantajele și dezavantajele acestor structuri în raport cu cerințele obiectivului nostru, regăsite în tema de proiectare. Astfel, au fost luați în calcul cei mai concludenți factori: cost, timp de execuție, adaptabilitate pe sit (în cimitirul din jurul bisericii), capacitatea de protecție, posibilitatea de a se lucra între structura de protecție și monument, adaptabilitatea și posibilitatea de a se muta pe o altă biserică după finalizarea restaurării (reutilizare), imaginea arhitecturală și impactul asupra mediului. Structura tensionată a răspuns cel mai bine majorității nevoilor stabilite, în contextul în care s-au luat în calcul următoarele aspecte:

• structura provizorie trebuie să protejeze monumentul până la finalizarea viitoarei restaurări a bisericii;
• structura trebuie să fie ușor de montat și de demontat, iar, după ce și-a îndeplinit rolul de protejare, să poată fi mutată peste alte biserici de lemn, pe care, de asemenea, va trebui să le protejeze temporar. Pentru aceasta au fost consultate releveele celorlalte biserici de lemn, iar structura a fost dimensionată pentru a putea fi reutilizată pentru majoritatea celor din zona Făgetului și Ținutul Pădurenilor;
• după demontare, în sit nu vor rămâne urme ale prezenței acesteia;
• această structură nu va atinge în niciun punct monumentul de lemn și nici nu se va suprapune peste mormintele din jurul bisericii;
• între această structură și biserica monument va rămâne destul spațiu pentru realizarea studiilor necesare implementării viitorului proiect de restaurare, dar și viitoarelor intervenții de restaurare ce vor fi prevăzute pe baza respectivului proiect avizat/ autorizat;
• imaginea provizorie a bisericii protejate nu va fi una agresivă din punct de vedere vizual.

(...)

Citiți textul integral în numărul 1 / 2016 al Revistei Arhitectura

foto: Ovidiu MICȘA, Vladimir OBRADOVICI, Alina ADĂSCĂLIȚEI