A patra şcoală de arhitectură socială participativă: aceeaşi câmpie, în lumina puternică de iulie, aceeaşi efervescenţă şi mobilizare. Echipe formate din membri noi care învaţă să lucreze cu cei care au fost acolo înaintea lor. Galben, albastru şi verde, peisajul se desfăşoară nestingherit cât vezi cu ochii – iazuri, ciulini, maluri de pământ, păsări de baltă, lanuri de grâu; aerul se mişcă greu printre oameni şi plantele calcinate de soare.

Elena, o bucăţică de copil cu ochi căprui, pătrunzători; se uită direct la tine şi-ţi pune întrebări. Pe prispa casei, la adăpost de soare, toţi s-au strâns în jurul peretelui pe care este pusă schiţa cu inovaţiile ce vor fi aplicate în săptămâna de lucru. Studenţii explică, familia ascultă cu atenţie, copiii se uită curioşi la oamenii care au venit în spaţiul lor. Înţeleg că vor să-l facă mai bun şi mai frumos? În orice caz, simt asta şi se adaptează repede noii situaţii, ajută, se implică, învaţă.

La rândul lor, studenţii învaţă să vadă, să surprindă esenţa, să pună în valoare, să (se) comunice, să vorbească despre proiectele şi ideile lor prin arhitectură şi fotografie. Echipa se sudează în timp, caractere, vârste şi viziuni diferite îşi găsesc puncte în comun şi punţi de dialog pentru a pune în practică proiectele inovative propuse.

Silvia şi Irina sunt cele mai tinere membre ale echipei din vara asta şi se implică pline de veselie şi spontaneitate în toate activităţile de pe şantier. Tot ce se întâmplă în jur, mediul, oamenii, misiunea are valoare în sine şi este un exemplu bun, o experienţă utilă pentru mai târziu – la fel cum este spiritul de echipă, atmosfera creatoare, importanţa motivaţiei. Şcoala altfel e (şi) aici. Pe unul dintre pereţii serei, desenul Silviei – ca o schiţă în cărbune a celor şase membri ai familiei – rămâne, pe lângă munca studenţilor, un semn al zilelor petrecute împreună construind şi crescând.

Casa familiei Enuş a fost executată după un proiect marca ArhiPera, bazat pe conceptele fundamentale de locuinţă evolutivă, structuri-suport, design participativ, experiment.

Miza activităţilor de construire: refolosirea materialelor reciclabile – bannere cu diferite texturi, sticle şi dopuri din plastic – în realizarea unor inovaţii gândite de studenţi – o pardoseală mozaic, rezolvarea decorativă a prispei printr-o împletitură de bannere după modelul coşurilor de nuiele, parasolare rotative, un perete semitransparent din PET-uri suprapuse şi un sistem de ventilare bazat pe diferenţa de temperatură, crearea unei faţade ventilate cu panouri glisante.

O echipă compozită, eterogenă, cu membri cu vârste diferite învaţă să colaboreze în virtutea unei arhitecturi pentru oameni. Cursuri interactive, cu accent pe latura practică, conţinut diversificat. Implicarea beneficiarilor în activităţile de şantier. Importantă este dinamica grupului – exerciţiu de (auto)cunoaştere, de împărţire a sarcinilor, colaborare, de dezvoltare a unor abilităţi organizatorice şi stabilire a unui ritm de lucru. Experienţa lucrului în echipă. Învăţare prin descoperire, căutarea unor soluţii ingenioase şi sustenabile. Autonomie şi cooperare. Studierea mecanismelor de transferare a ideilor în spațiul construit.

La nivel social, prin asigurarea unui capital iniţial se urmăreşte schimbarea atitudinii care să contribuie la asumarea locuinţei prin luarea sa în posesie şi implicarea activă a beneficiarilor în extinderi şi intervenţii ulterioare dictate de necesităţi şi de modificări în dinamica familiei. Ideea de experiment are în vedere atât aspectul practic, cât şi latura decorativă. Prin intervenţiile de tip integrat, ArhiPera vizează instituirea unor modele de bune practici validate de comunitate şi posibilitatea reiterării acestora la nivel comunitar pentru a crea schimbări benefice în condiţiile de viaţă şi oportunităţile persoanelor afectate de sărăcie extremă.

În proiectele dedicate comunităţilor vulnerabile, ArhiPera vorbeşte despre locuire, echitate şi incluziune, despre dezvoltare individuală şi comunitară, despre valoare adăugată, despre comunicare şi viziune. O şcoală altfel, un loc de formare a viitorilor arhitecţi sociali. 

Programul şcolii de vară s-a axat atât pe activităţi de construire, cât şi pe o serie de lecturi cu subiecte dintre cele mai diverse – arhitectura interesului public, fotografie, economie, dezvoltare locală şi teritorială, aplicarea tehnologiei Rockwool, însuşirea unor tehnici de iluminat, prezentarea locuinţei de lut de la Capul Doloşman, arhitectură inovatoare şi creativă bazată pe materiale şi tehnologii sustenabile, precum şi două proiecte despre importanţa spaţiului comunitar şi a incluziunii sociale în raport cu arhitectura spaţiilor universitare şi a centrelor sportive.

Din punct de vedere practic, studenţii au făcut propuneri de inovaţii şi le-au discutat cu beneficiarii; a urmat apoi validarea inovaţiilor prin discuţii pe baza machetelor şi execuţia propunerilor prezentate.

Asociația ArhiPera a reuşit să îndrepte din nou atenţia către crearea unei arhitecturi adecvate, realizate prin proiectare participativă şi reiterarea dialogului dintre om şi mediul construit, privit din perspectiva unei abordări umane sustenabile, raportate la un ansamblu de factori sociali, economici şi ecologici. A patra şcoală de vară a reprezentat o nouă încercare reuşită de a provoca limita, deschizând-o, dând unei familii şansa de a se înălța, curajul de a merge şi a privi mai departe.

foto: Lorin NICULAE