Proiect de diplomă - Țiglăria de la Filitelnic

stud.-arh. Romina Iulia PASCULOVICI

Universitatea Politehnica Timișoara, Facultatea de Arhitectură, 2015

Tehnica de construire a suferit modificări importante în ultima perioadă ca urmare a fenomenului de globalizare. Afectate de această tendință sunt și învelitorile tradiționale înlocuite într-un ritm alert cu cele de factură industrială. Astăzi, societatea de consum, cu ajutorul mirajului high-tech, a făcut ca produsele să reziste mai puțin în timp, tocmai pentru ca masa de producție să aibă un flux permanent.

Dată fiind nevoia reabilitării peisajului cultural și arhitectural, lucrarea s-a conturat în jurul unei direcții cu rol important în păstrarea imaginii tradiționale. Accentul a căzut, în special, pe importanța abordării interdisciplinare a fenomenului restaurării și reabilitării patrimoniului construit. Concret, este vorba despre construirea unei țiglării tradiționale la Filitelnic, județul Mureș (proiect inițiat de Asociația Monumentum), alături de alte demersuri menite să combată procesele de intervenție neadecvate asupra fondului construit tradițional.

Proiectul are potențialul de a se transforma într-un program destinat dezvoltării meșteșugului fabricării țiglelor manual, prin punerea la dispoziția meșterului țiglar, identificat de membrii Asociației Monumentum, a atelierelor destinate producției, mixate cu spații alternative destinate activităților culturale, dezvoltând o serie de mecanisme vitale oricărui proces de reabilitare. Pe lângă acestea, ar mai fi de adăugat turismul cultural, adiționând țiglăriei o zonă de cazare și un spațiu expozițional de dimensiuni mai mici.

Principala direcție de dezvoltare a țiglăriei nu va avea ca unic scop crearea unui punct de producție a țiglei tradiționale, ci o strategie durabilă care stabilește parametrii în care polul de producție poate deveni un nucleu generator al unei noi așezări, al unui nou loc „în deal la Filitelnic”. Pe de altă parte, proiectul nu este nici rezolvarea arhitecturală a unei așezări tradiționale săsești „ex novo”, care ar putea fi pasibilă de un mimetism artificial lipsit de substanță. Proiectarea „din capul locului a noii așezări” ar fi un lucru forțat și impropriu; o astfel de așezare nu ar putea niciodată să ducă o viață normală atât timp cât nașterea ei s-ar produce deodată. Din acest motiv, întreg proiectul este etapizat, singurul lucru concret din punct de vedere arhitectural reprezentându-l ograda țiglarului cu țiglăria. Direcțiile ulterioare de dezvoltare, deși sugerate ca forme arhitecturale și ierarhii spațiale, au menirea de a stabili rolul crucial al țiglăriei ca punct zero al „locului din deal”, o altfel de vatră a posibilului sat de pe culme.

îndrumător: arh. Tellman Daniel