Proiect de diplomă: Loc. Școala de privit acasă

Stud.-arh. Ileana Roxana Dan

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București, 2016

La cinci kilometri distanță de orașul Făgăraș, pe malul drept al râului Olt, se află Șona – satul natal al pictorului Ștefan Câlția. Acest loc reprezintă o referință permanentă în majoritatea tablourilor semnate de acesta, dar și în fascinantele povești pe care pictorul încearcă să le transmită mai departe. Dragostea pe care acesta o are față de sat și față de comunitatea locală se reflectă în modul în care artistul povestește despre istoria și evoluția satului, despre șansa recuperării unor obiceiuri și tradiții, despre nostalgia unei lumi de mult apuse, precum și despre speranța unei vremi a schimbării.

Acest proiect vizează modul în care poate avea loc o schimbare, dar în același timp și modul în care plini de nostalgie putem păstra niște valori care încep să se piardă. Proiectul schițează o strategie turistică al cărei scop este readucerea la viață a comunității din Șona. Strategia, care are la bază principiile dezvoltării durabile, presupune combinarea a două modele de turism: turismul bazat pe comunitate (care presupune implicarea localnicilor) și turismul creativ (dorința turistului de a participa activ și de a învăța despre meșteșugurile și obiceiurile locale).

Succesul acestui proiect este determinat de o serie de intervenții care trebuie să aibă loc la nivelul satului. În acest sens, proiectul propune o școală, în care localnicii vor desfășura diferite activități meșteșugărești – și o casă de oaspeți, menită să găzduiască turiștii care vor participa la ateliere creative desfășurate în școală.

Situl pe care a fost proiectată școala nu a fost ales întâmplător. Este una dintre cele mai frumoase gospodării din sat, aflată în imediata apropiere a bisericii. Aceasta s-a degradat vizibil în ultimii ani, iar în cele din urmă s-a și prăbușit și au rămas în picioare doar o fațadă a casei și un zid din piatră din vechea șură. O primă intenție a fost de a salva și de a integra în cadrul proiectului aceste ruine care vorbesc despre nostalgia unei lumi uitate. Legătura dintre spațiul public ce înconjoară biserica și curtea școlii a fost propusă cu intenția de a crea un loc pentru comunitate, un loc unde comunitatea să se adune ca altădată…

Clădirea școlii, poziționată pe latura stângă a terenului, precum impunea parcelarul săsesc, reprezintă din punct de vedere volumetric o reinterpretare a gospodăriei tradiționale săsești. Construcția este realizată din materiale locale – casa din cărămidă tradițională, tencuită în strat subțire la exterior, iar șura din lemn, izolată cu baloți de fân. La interior, atât lemnul, cât și cărămida rămân aparente, asemenea peretelui vechi din piatră sau centurii din beton care leagă zidurile vechi de clădirea nouă.

Pe deal, vizavi de casa pictorului, ascunsă în spatele copacilor, se află casa de oaspeți. Clădirea, așezată pe marginea unei poieni împrejmuite de copaci, caută să contureze acest loc, nu să îl anihileze. Casa de oaspeți, dotată cu o bucătărie, un loc de luat masa și 30 de locuri de cazare, este construită, asemenea școlii, din materiale locale (structură din lemn, izolație din baloți de fân și învelitoare din țiglă-solzi).

Îndrumător: prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu